Cheri
Posted on | July 20, 2009 | No Comments
I can’t criticize his character, mainly because he doesn’t seem to have one!
Cand am iesit de la film, primul meu gand a fost “ce-a mai fost si asta?!”. Inca nu m-am lamurit exact. O ora si jumatate de scene puse laolalta care, teoretic, ar fi trebuit sa “dea” un film. Eu una, nu cred ca le-a iesit. Si nu pentru ca n-ar fi avut premise bune. In toate descrierile filmului, am aflat ca Lea, o fosta prostituata de lux din Parisul perioadei pre-Primul Razboi Mondial, il ia sub aripa sa protectoare pe Fred, poreclit Cheri, fiul unei foste “colege” pentru a-l initia in arta amorului. Din punctul meu de vedere, in film nu exista asa ceva.
Da, exista un moment dubios la inceput cand mama lui Cheri, Charlotte, ii lasa pe cei doi in aceeasi camera si isi freaca palmele incantata cand acestia doi se saruta. Da, este foarte fericita cand Lea pleaca in Normandia cu mai noul si proaspatul ei iubit si il tine pe cheltuiala ei 6 ani de zile. Am ratat insa partea cu initierea in arta amorului caci, dupa cum vom vedea ulterior, ori el a fost un elev batut in cap, ori ea o profesoara lamentabila. Dupa ce trec anii, iar Fred ajunge la 25 de ani, mama sa ii planifica o nunta cu o fata tanara si frumoasa, fiica unei alte foste colege de breasla (da, se pare ca oamenii din meseria asta solidarizeaza mereu). Desi nici Cheri, nici Lea nu au planuit sa se indragosteasca unul de celalalt, inevitabilul are loc iar casatoria aranjata nu le aduce decat suferinta. Din pacate, nu numai ei au parte de ea, caci tanara mireasa este pusa intr-o situatie extrem de trista, cu un sot care, dupa cum spuneam, n-are nicio idee despre cum e aia cu “facutul de dragoste”, si pe deasupra isi tot aduce aminte de fosta amanta, dar e indignat cand ea ii critica felul de a se purta. Care, ca idee, este incredibil de nepasator, superficial, enervant, suficient de stresant incat sa ma faca sa imi doresc sa ii ard doua palme la fiecare 10 minute din film.
Ceea ce m-a intristat insa la acest film este faptul ca avea, din start, toate premisele unui film cu adevarat bun: actori renumiti (printre care Michelle Pfeiffer, pe care eu o stimez si apreciez enorm), decoruri si costume superbe (la asta le dau 10), o poveste interesanta si interesul spectatorilor. Cu toate acestea, au esuat cu gratie si au creat o lalaiala fara cap si fara coada, cu un narator ca de povesti de adormit copiii si care te lasa cu impresia ciudata ca…ai ratat ceva. Parca ar mai fi fost pe undeva scene pe care nu le-ai vazut, pe care le-au taiat, care s-au pierdut undeva, in neant. Puteau foarte bine sa mai prelungeasca totul cu jumatate de ora in care sa dea un sens actiunii. In schimb, ne-au lasat incercand sa ne dam seama, dupa cum spuneam: “ce a mai fost si asta?!”.
P.S. Un lucru bun la acest film este poate faptul ca m-a facut sa fiu curioasa in privinta cartii. Dar nu mai am cine stie ce sperante…
Articol scris pentru www.filmblog.ro
Comments
Leave a Reply
