Love Actually
Posted on | January 12, 2009 | 3 Comments
Cred ca era momentul sa imi iau inima in dinti si sa fac o recenzie a filmului meu preferat (cel putin de pana acum): Love Actually. Un film aparut in 2003 si care pana acum nu a reusit sa ma dezamageasca la nicio vizionare.
De obicei vad acest film de Craciun, la sfarsitul meselor interminabile cu prea multa mancare si galagie. Este ca o mica deconectare si o pastiluta de calm in tumultul zilelor de sarbatori. Anul acesta nu am facut exceptie si m-am gandit sa scriu aici despre el, cat inca imi este proaspat in minte.
Love Actually este poate, un film romantic. Dar iti lasa un gust dulce-amarui, real, proaspat, ca o gura de apa tonica. De asemenea, ca si Schweppes-ul, fie iti place, fie nu. Fie ramai placut impresionat, poate cu dorinta de a-l revedea, fie te intrebi de ce ti-ai irosit 2 ore jumatate din viata uitandu-te la el.
Despre ce este vorba? 8 povesti de dragoste, toate urmarite in acel moment delicat dinaintea Craciunului. 8 povesti de dragoste, 8 franturi de viata, 16 oameni cautandu-si un sens unul alaturi de celalalt. N-as vrea sa va povestesc “ce se intampla”. As vrea sa va spun ca este poate cel mai “real” film romantic pe care l-am vazut.
Presarat cu momente comice irezistibile (nu trebuie ratat Bill Nighy intr-o ipostaza cu totul indecenta, Hugh Grant etalandu-si talentele de dansator sau Alan Rickman pus fata in fata cu “goana dupa cadou”) si situatii in care nu stii daca sa razi sau sa plangi (Thomas Sangster, pustiul, ne ofera o perspectiva asupra dragostei la 11 ani), filmul etaleaza povesti de dragoste de toate felurile: dintre Primul Ministru si un angajat (o angajat-a, de fapt), dintre doi soti casatoriti de multa vreme, dintre alti doi soti proaspat casatoriti, dintre doi “actori”, dintre un englez si o portugheza, dintre un alt englez si mai multe fete din America, dintre un cantaret si managerul lui, dintre un baiat de 11 ani si o fata de 12. Toate acestea se intretaie, se influenteaza si ajung la un final greu de anticipat. Mesajul? Dragostea este pretutindeni, e suficient sa te opresti cateva secunde si sa o cauti din priviri. Cu siguranta iti va sari in ochi.
Dealtfel, scenele de la inceputul filmului au fost filmate chiar in aeroportul Heathrow timp de cateva saptamani. Ce dovada in plus ne mai trebuie oare?
Vizionare placuta!
Bonusuri: accentul british irezistibil, “All I want for Christmas is You” cantat de Tessa Niles, care ii da clasa lui Mariah Carey si multor altor “cantarete”. Ca trivia, va pot spune ca producatorii au fost nevoiti sa ii modifice vocea un pic pe calculator pentru ca suna “prea bine” si se asteptau ca publicul sa nu creada ca ea era cea care canta intr-adevar.
Comments
3 Responses to “Love Actually”
Leave a Reply
January 15th, 2009 @ 17:11
Comentariu test. Mi-a placut filmul foarte mult!
January 16th, 2009 @ 19:03
Film fara categorie. E unul dintre experimentele care pot sa se transforme in referinta/cult sau pot s-o dea in bara rau de tot. Nu reuseste, din fericire insa nici una nici alta. Actorii sunt buni si devreme acasa, imaginea miroase corespunzator a cidru si cetina, povestile sunt…antidepresiv-digerabile.Zahar in el cam la limita hiperglicemiei, in ton cu sezonul. De vazut inainte de Craciun, si obligatoriu cu ceva cafea amara alaturi si un puternic accent irlandez.
September 24th, 2009 @ 11:06
[...] actors. Even the butler, Furber, has some great funny lines (you may recognize Kris Marshall from Love Actually) and Kristin Scott Thomas is also lovable, even though Veronica is not. I highly recommend this [...]