Beligan – 90 (continuare)
Posted on | December 8, 2008 | 5 Comments
Dupa cum am promis aseara, m-am intors sa va povestesc despre spectacolul sustinut de Radu Beligan pe scena TNB cu ocazia implinirii venerabilei varste de 90 de ani. Din pacate, am aflat abia vineri despre acest “monolog” cu o singura reprezentatie si abia am reusit sa prind locuri la balcon, suuuuus de tot 
. A meritat insa, fiecare minut. Din ce am inteles, ceva similar a avut loc si in timpul Festivalului National de Teatru in urma cu cateva saptamani, dar, pentru TNB, a fost o premiera.
M-am bucurat sa vad in sfarsit un om mare in Romania. Un om despre care sa pot spune cu mandrie ca e “din neamul meu”. Un om care, desi joaca de 70 (saptezeci) de ani in teatrul romanesc si are o varsta la care multi abia isi mai amintesc ce au mancat la micul dejun, este in stare sa sustina un monolog de 2 ore si mai bine, sa faca o sala intreaga sa-l aplaude la final cu dragoste si lacrimi in ochi.
La sfarsit, in holul teatrului se vindeau 1000 de exemplare dintr-un manuscris al domnului Beligan, “note de insomniac”. Sunt doar 1000 de exemplare cu totul, avand fiecare un numar de serie si autograful original al actorului. Nu stiu daca s-au vandut toate aseara. Daca aveti cu ce si de unde, merita investitia. Ar trebui poate sa spun ca, judecand dupa coperta, nu-ti vine sa dai 100 ron. Din pacate cei de la tipografie nu au fost extrem de inspirati si cartea arata ca un manual ieftin. Dar cand deschizi prima pagina si vezi autograful, parca parca te mai gandesti.
N-am idee daca se va rejuca aceasta “piesa”. Nu stiu daca domnul Beligan ne va mai face onoarea sa-si depene sub ochii nostri poate cele mai interesante aspecte ale vietii sale. Dar daca o va face, va recomand cu caldura sa mergeti, poate numai si pentru a putea spune apoi ca ati avut ocazia sa vedeti un mare actor dand reprezentatia vietii sale.
Enjoy!
P.S. Tocmai am observat ca am repetat mare de foarte multe ori. Nu-mi pare deloc rau.
Comments
5 Responses to “Beligan – 90 (continuare)”
Leave a Reply
December 9th, 2008 @ 22:46
Intr-adevar un geniu contemporan. Un om care a jucat pe scena jumatate din istoria teatrului romanesc. Cred ca “a trai pentru a-ti povesti viata” ar fi sintagma de care l-as lega. Chiar asta a facut duminica seara… Si eu ca si BiBi am stat undeva sus sus de tot si cu toate astea m-am simtit jos, foarte jos, cand a inceput reprezentatia maestrul Beligan. Un adevarat globetrotter, prieten cu Edith Piaf, Eugen Ionesco, Laurence Olivier s.a., Beligan este cu siguranta ultima valoare a Romaniei. Gandurile lui de la sfarsit m-au pus pe ganduri. Si am luat anumite decizii in seara aceea… Oare cum o fi sa fi un geniu? El si-o da seama? Un post excelent. Un post de bruneta, though !
December 9th, 2008 @ 22:48
.
December 10th, 2008 @ 10:30
Ei ia uite cu cine am fost in sala si n-am avut habar. Pe cand o noua intalnire la teatru?
December 17th, 2008 @ 12:51
…si cu mine
inca nu s-au vandut toate exemplarele, curiozitate satisfacuta
December 17th, 2008 @ 15:47
Multumesc pt info, I’ve got mine, dar cica e de facut cadou