Nu pot sa nu observ o oaresce dorinta ascunsa a romanilor (si poate nu doar a lor, doar ca e mai vizibila la ei) de a-si da cu parerea (vezi blogul de fata), de a se baga “ca musca’n lapte” si, bineinteles, de a face CIRC, SCANDAL, GALAGIE. Se intampla peste tot:  la coada la banca sau la paine, pe net, in statiile de autobuz, in metrou, langa metrou, in casa, in curte, in mijlocul intersectiilor (mai ales!), si…cam oriunde altundeva. De ce simtim nevoia sa ne injuram ca la usa cortului oricand ne apuca amocul, sa ne legam de rudele decedate ale unor persoane pe care nu le-am vazut in viata noastra, sa sarim la bataie si injuraturi ori de cate ori avem ocazia?! Poate ne lipseste o oarecare educatie si cultura legata de ceea ce se cuvine sau nu, de ceea ce este potrivit sa facem in public (sa salutam persoana din spatele tejghelei, care urmeaza sa ne serveasca) si ce nu este (sa ne suflam nasul pe asfalt sau sa ne dam cu parerea referitor la atributele fizice ale unei domnisoare de pe strada, sa injuram soferul care merge regulamentar cu 50 km/h etc etc). 

Bleah, nu vreau s-o iau de la capat cu plansetele si tragediile legate de tara in care traim, dar imi este imposibil sa nu observ atatea si atatea modele de comportament pe care nu prea le gasesti in afara. Nici la ei nu umbla cainii cu covrigii in coada…dar macar aia care sunt pe acolo au lesa…