OK, ca sa clarificam lucrurile de la inceput, va spun ca am vazut filmul in mare parte datorita faptului ca sunt fan Liam Neeson. Pe locul 2 a fost subiectul, pentru ca intotdeauna m-au fascinat oamenii legii care, desi iesiti de multa vreme la pensie, inca mai sunt in stare sa se bata cu 35 de asasini o data si sa scoata raspunsurile de la ei cu “forcepsul” apoi. Oh well, sa va spun mai bine ce-i de capul filmului astuia.

Liam Neeson il interpreteaza pe Bryan Mills, un fost agent SAS care s-a pensionat “anticipat” pentru a putea petrece mai mult timp alaturi de fiica sa pe care o neglijase din cauza job-ului solicitant. Cum se pare ca nici sotia nu a apreciat cat lipsea de acasa, a divortat si s-a recasatorit, desigur, cu un tip extrem, extrem, extrem de bogat. In fine. In prima scena a filmului il vedem pe Bryan cum ii cumpara fiicei sale mult iubite o statie de karaoke cu ocazia implinirii varstei de 17 ani. Il ambaleaza cum stie el mai frumos, se prezinta la noua resedinta a familiei si apuca sa vorbeasca putin cu Kim. Si cu fosta sotie, care nu mai este Lenny este Lenore (femeie serioasa, ce credeati?!), si pe mine una m-a enervat din primele secunde pana la sfarsitul filmului. Desi Kim se bucura mult de cadoul primit, uita de el in vreo 5 minute, pentru ca noul ei tatic ii luase, de ziua ei, un cal. Mda, un cal viu. Asa ca statia de karaoke nu mai avea mare farmec.

Bla bla, bietul Bryan e la pamant, isi vede in continuare de treaba, iar tocmai cand zicea ca face progrese in relatia cu Kim se trezeste ca domnisoara vrea sa plece la Paris cu o prietena. Desi e reticent in a-si da acordul, Lenore il asigura ca va fi bine, ca vor fi numai prin muzee, etc. Desi stabileste cateva reguli clare si incearca sa se asigure ca fetele vor fi in siguranta, descopera la aeroport ca preaiubita progenitura are de fapt in plan sa ii urmareasca pe U2 prin toata Europa. La concerte. Fain, asa-i? Din nou, fosta nevasta il calmeaza si ii explica ce safe vor fi ele la hotelurile de 5 stele unde aveau rezervari si cum isi face el atatea griji degeaba.

Dar cum ea probabil nu luase in calcul prostia extrema a prietenei lui Kim, Amanda, si nici naivitatea propriei fiice, fetele ajung in bucluc in primele 20 de minute de cand aterizeaza in Paris. Stau ele de vorba cu un presupus parizian, ii arata unde stau, ii spun ca sunt singure acasa si il indeamna sa vina sa le ia la o petrecere. Respectivul isi anunta “superiorii” si acestia vin sa le rapeasca pentru a face trafic de carne vie cu ele. Simple enough. Noroc cu bietul Bryan care vorbea la telefon cu fie-sa in momentul rapirii si apuca sa afle cateva informatii despre rapitori. Si apoi pleaca dupa ei. Interesant este ca un amic de-al lui de la SAS il informeaza ca respectivii traficanti albanezi obisnuiau sa ademeneasca fete din tarile Europei de Est (inclusiv Romania) promitandu-le joburi in Vest, pentru ca apoi sa le ia actele si sa le forteze sa se prostitueze (absolut adevarat, am citit destule pe tema asta). Se pare ca au fost nevoiti sa scada costurile (probabil din cauza crizei economice) si acum le rapeau direct ca sa nu se mai complice cu transportul.

De-aici o intreaga urmarire ca la carte, in care Neeson isi dovedeste skill-urile de spion/agent secret si ii cauta pe rapitori pana in gaura de sarpe. Desi eu personal as fi batut-o pe fosta nevasta (“Fa, proasto, ti-am zis eu ca nu e o idee buna?!”) pana as fi facut-o mov la fata, probabil de dragul vremurilor Xmen (e Jane, daca nu v-ati prins), el a lasat-o in durerea si prostia ei.

Per total un film bun, cu ceva clisee tipice pentru Hollywood si cateva femei extrem, extrem de tute, dar cu un Liam Neeson cum nu l-am mai vazut si caruia rolul i se potriveste manusa. Nu e super eroul care ii salveaza pe toti si primeste la sfarsit medalii, dar, pentru fiica sa, “I’ll tear down the Eiffel Tower if I have to!”.

Leave a Reply

Name (required)

Email Address(required)

Website

Comments