Trei Doamne…si toti trei
Posted on | June 10, 2009 | 2 Comments
Am vrut cu tot dinadinsul sa ma abţin sa comentez cu privire la alegerile pentru Parlamentul European desfăşurate duminica asta. Chiar mi-am dorit sa tac malc, sa nu-mi dau cu parerea intr-un domeniu care nu-mi este neaparat familiar si pe care am ajuns sa-l detest. Am fost duminica la vot, cuminte, pe la 10 dimineata, am pus stampiluta unde am stiut eu mai bine si m-am dus acasa cu constiinta impacata. Apoi au venit rezultatele exit-poll, confirmate dealtfel si de cele finale si…m-am enervat.
Adica…cum e posibil BAI NENE (ca sa folosesc limbajul adecvat situatiei) sa intre in Parlamentul European, institutia aia smechera de face si desface pe la UE) 3 mascarici, care mai de care: EBA (E-BAtaie de joc!), Gigi si Vadim. Dintre toti, 2 si-au demonstrat pe toate cararile incultura, iar al treilea nationalismul dus la extrem si paranoia. Imagine favorabila Romaniei, n-am ce zice.
Ca sa nu ziceti ca nu mi-am facut temele, sa va spun ce am aflat eu despre EBA, noua senzatie politica a Romanicai.
A terminat Facultatea de Relaţii Economice Interne şi Internaţionale din cadrul Universităţii Româno-Americane (mai sa ma ia ameteala cand am vazut pe la TV ca a terminat Relatii Economice Interne si internationale si am crezut ca a terminat pe la ASE-REI si ca mi-a fost predecesoare. Apoi am realizat ca ar fi fost ceva tam-tam pe tema asta in facultate daca ar fi fost cazul. Dar nu e.) dintre care 2 semestre (ma rog, ea zice ca 2 ani) le-a facut in SUA la James Madison University. Apoi a facut si un master in Stiinte Politice la SNSPA. Deosebit. Cu adevarat iese in evidenta fata de miile de absolventi cu 1-2-3 facultati la activ si tot atatea mastere din tara. Ah, ei nu mai sunt in tara, s-au carat. Poate au avut si ei visuri de Europarlamentari odata, poate chiar au incercat sa intre pe niste liste, pe la unele partide. Dar cine i-ar fi bagat in seama cand fiecare are candidatii lui care nu pot fi devansati pe liste ca deh, salariul e 6000 de euro pe luna, plus beneficii. Iar EBA are atatea calitati uimitoare, e atat de desteapta ca ne lasa pe toti cu gura cascata. Nu vorbesc de “succesuri” sau de “oameni care nu vor sa vorbesc cu tine”. Astea i se pot intampla oricui sub imperiul emotiilor. Dar, vedeti voi, Elena nu stie “cine” e ala Nabucco, tzava aia de sub pamant cu petrol in ea. Adica, inteleg ca ea a avut bani si n-a ajuns la amarastenia aia de ASE unde fiecare profesor spune la 3 cuvinte o data Nabucco, dar nici nu a putut pune mana pe un ziar, ca e eco si ii pare rau de copacii taiati pentru hartie. Si de-aia vrea sa fie in comisia pentru energie din PE, ca sa vaza si ea despre ce e vorba. Ca a lucrat la Luxten nici nu are importanta, ce, au aia ceva de-a face cu energia?!
Vedeti voi, poate tot monologul meu de aici n-are nicio importanta. Adica sigur n-are. Sa fim seriosi, tanti si-a obtinut mandatul pe 4 ani cu salariu de 12 ori mai mare decat cel mediu pe economie, ta-su se umfla in pene de mandrie, pipitzele Romaniei ofteaza si spera c-or sa ajunga si ele ca ea odata (e evident, acum mai mult ca oricand, ca nu studiile sunt definitorii cand te bagi in politica) iar Romania isi va lua o gramada de critici de la cei de peste hotare, asa cum se intampla, de exemplu, aici. Din pacate previziunile articolului nu s-au adeverit, iar EBA a intrat in PE. Ramane de vazut daca si mai ales cum ne va face de ras. Dar macar nu va fi singura, caci Gigi si Vadim vor fi acolo, sa se dea si ei in stamba.
Va las cu un fragment din propriul blog al Elenei, deci nu se poate spune ca am inventat eu ceva, il gasiti pe www.ebasescu.ro (observati aluzia fina).
“M-am intors in Timisoara unde am baut o cafea cu alti tineri de varsta mea, la o terasa din Piata Operei. Stiti din posturile mele precedente ca imi plac tare mult animalele, si cum piata era plina de porumbei, nu am putut pleca fara sa-i hranesc cu graunte din palma. In jurul meu s-au adunat dintr-o data zeci de porumbei, dar si multi oameni care au vrut sa ma cunoasca personal si sa imi ureze succes.”
Ah, si daca va intereseaza, sa stiti ca ati fi putut face donatii pentru EBA, ca doar e candidat independent si n-are de unde sa sustina aceasta campanie.
“E drept ca nu este usor sa candidezi independent, fara forta logistica a unui partid care sa te sustina. Dar mi-am asumat acest lucru si va promit ca nu sunt eu omul care renunta prea usor.”
Ar fi fost bine sa renunti, acuma tot poporul roman trage ponoasele “ambitiilor” tale.
P.S. Realizez ca poate tocmai i-am facut ceva publicitate, si nu e drept sa o iau doar pe ea in vizor. Poate mai scriu pe viitor si despre altii, doar am de unde alege…
Part of Me – Chriss Cornell ft. Timbaland
Posted on | June 9, 2009 | 1 Comment
Chris Cornell "Part Of Me" (produced by Timbaland
Încărcat de ThomasCrownChronicles. – Music videos, artist interviews, concerts and more.
Chris Cornell e o slabiciune de-a mea…enjoy!
Cherry Pie!
Posted on | June 4, 2009 | 13 Comments
M-am trezit ieri cu ceva visine amarate in frigider si mi s-a facut o mila de ele…cum nu mai erau prea bune de mancat ca atare, m-am gandit sa fac o prajitura. Initial am vrut sa o fac cu pandispan si sa presar visinele prin ea, dar m-am razgandit si m-am gandit sa incerc o reteta de “placinta cu visine” traditionala americana. Singura dificultate la acest fel de prajitura este prepararea aluatului, un pic elaborata. Cu toate acestea, nu mi-a luat mai mult de 10 minute sa-l fac (trebuie si lucrat foarte repede) si a iesit, zic eu, rezonabil. Daca aveti aluat fraged din comert (nu stiu sigur daca exista) v-ati scutit de un efort. Daca nu, faceti ca mine:
Aluat fraged:
300 g faina alba
75 g zahar
1 ou (dar vom folosi doar galbenusul, care trebuie sa fie mare)
120 de grame de unt rece rece rece (il puteti si congela in prealabil)
cateva linguri de apa rece (foarte rece)
Cum se face? Partea cea mai tricky este sa amestecati grasimea (untul in cazul nostru) cu faina. Asadar, se pune faina cu zahar intr-un bol si adaugati untul taiat bucatele mici sau si mai bine, radeti-l inainte desi va va ingheta putin mana). Idea este sa nu topiti untul, care va fi apoi incorporat in faina rpid, iar la final trebuie sa obtinem un aluat sfaramicios, format practic din bucatele de unt invelite in faina. Acum adaugam galbenusul de ou si 2-3 linguri de apa si framantam rapid pana obtinem un aluat lipicios dar omogen. Il invelim in folie de plastic si il lasam la rece cel putin 30 de minute.
Intre timp, pregatim umplutura:
2-4 cani visine fara samburi (sper ca aveti aparat din acela de scos samburi, ca eu n-am avut)
1/2-1 cana zahar
3-4 linguri amidon (eu am avut Gustin de la Dr. Oetker)
esenta de vanilie si migdale, dupa gust
cateva bobite de unt
Amestecam intr-un bol visinele splate si curatate de samburi si codite cu zaharul, amidonul si aromele. Puteti adauga si un strop de scortisoara, daca va place. Lasam un pic sa se “patrunda”.
Dupa ce s-au epuizat cele 30 de minute de racit aluatul, il scoatem, pudram bine o suprafata cu faina si il impartim in 2 parti inegale, cam in proportie 2/3 – 1/3 . Luam intai bucata mai mare, o dam prin faina, o intindem cu sucitorul pana ajunge pe la 3-4-5 mm grosime. Foaia trebuie sa fie ceva mai mare decat diametrul tavii, pentru ca o vom plia apoi. Folosim o forma de tarta de 23 cm, unsa si tapetata cu faina. Luam foaia de pe blatul de lucru si o punem in forma, lasand marginile sa se indoaie in afara tavii. Umplem cu amestecul de visine, presaram bobitele de unt si apoi intindem cu sucitorul si cealalta bucata de aluat. Marginile ramase de la foaia de dedesubt se pliaza peste umplutura (obtinem un soi de margine de cativa cm) si le ungem cu albus de ou batut (putin, nu spuma). Deasupra se punea a doua foaie, se fac cateva gauri cu furculita pentru cazul in care umplutura va vrea sa…iasa.
Dam la cuptor (200 grade C) 20 de minute, scoatem, ungem cu restul de albus batut si presaram zahar (cristale, nu pudra). Mai lasam la cuptor vreo 30 de minute, sau pana devine aurie.
Servim simpla sau cu inghetata si frisca (Atentie, trebuie sa o lasati sa se raceasca macar putin!)
Bon appetit!
I discovered yesterdeay some sour cherries in my fridge, all sad and lonely and a bit “off” to be eaten raw. So I decided to make some cherry pie. I was aiming for some sponge-cherry cake initially, but then changed my mind and decided to make some American style cherry pie, with shortcrust pastry. If you can find the pastry frozen at the store (I have no clue if it exists) it is really esy to do. If not, you will have to make it by hand as I did. Wasn’t so difficult after all, so here is how it’s done:
For the shortcrust pastry you will need:
300 g flour (all purpose)
120 g butter (chilled, or even better yet, frozen)
one egg yolk (you will also need the white, don’t throw it away!)
2-3 tbsp water (cool)
75 g sugar
First, you will need to cut the butter into very small pieces, or even grate it (If you have a food processor, go ahead, use it, just don’t use the hand blender as I tried, it will do no good!). You need to work fast, practically coating all the small pieces of butter with flour and sugar. You will get a very similar result to bread crumbs. Then you will add the egg yolk and the water and mix thotoughly (with your hands) untill you get a sticky and cohesive dough. Wrap in cling film and let it rerst for about 30 minutes in the fridge.
Meanwhile, you have got time to prepare the filling:
2-4 cups sour cherries (pitless)
1/2-1 cup sugar
almond and vanilla extract
3-4 tbsp tapioca
Wash and remove pits from sour cherries. Mix them with sugar, extracts, tapioca and let all the flavors combine. You can add a bit of cinnamon, if you like.
After the dough is chilled, sprinkle flour on your work surface and divide the dough in two balls (one slighlty bigger than the other). Put the bigger ball on the work surface and roll it into a disc a bit bigger than your tart pan (9″). Transfer it into the pan and let excess dough on the outer side of the pan. Fill with cherries and wrap the filling with the excess dough (you will get a one inch border that covers up a bit of the filling). Brush the border with slightly beaten egg white then roll the other dough and put it on top. Make a few holes with a fork and put the pie in the oven (200 degrees C) for 20 minutes. Take it out, brush the whole surface with egg white and sprinkle sugar on top. Leave it in the oven for about 30 more minutes or until it is golden in colour.
Serve warm with or without ice cream and whipped cream.
Bon appetit!
Papa bun!
Posted on | June 3, 2009 | No Comments
Postarea asta se refera la o cina pe care am “preparat-o” ceva mai demult, cand eram in criza de timp si de chef de gatit “de-adevaratelea”. A iesit insa tare bun si m-am gandit sa impartasesc cu voi reteta:
Bagheta cu roquefort:
Am cumparat niste mini baghete de la Billa (super buna paine au baietii aia) foarte proaspete si calde. Tot de la Billa am luat si un pachetel de unt de la Meggle (va trebuie unt de super calitate) si un triunghi de branza albastra (roquefort, if you will). Din pacate am uitat cum se numea branza si nici nu mai am cutia. Stiu ca ambalajul era auriu si mai stiu ca trebuie sa va orientati spre una cu o consistenta cat de cat cremoasa.
Asadar, scoateti untul si branza la temperatura camerei cam cu 20 de minute inainte de “prepararea” propriu-zisa, ca sa se inmoaie si sa ajunga la temperatura camerei. Taiati intre timp baghetele in 2. Acum aveti 2 alternative: fie puneti branza si untul impreuna intr-un blender/food processor si le mixati pana obtineti o pasta omogena, fie ungeti fiecare felie in parte cu unt si apoi cu branza. Eu am ales varianta 2 pentru ca nu vroiam sa raman cu crema si ar fi iesit sigur prea multa. Am decorat cu cateva feliute de para si am servit cu:
Cartofi aromati de la Ina cetire :
Am curatat doi cartofi maricei, i-am taiat felii de vreo jumatate de cm grosime. I-am uscat bine, pus intr-u bol cu ulei de masline, sare de mare, piper, praf de usturoi si chilli (am eu o rasnita de chilli). Am amestecat bine, i-am pus intr-o tava si i-am trimis in cuptor vreo ora (200 de grade C).
Salata verde:
Spalat, curatat, taiat salata verde, asezonat cu sare, piper, suc de lamaie si ulei de masline.
Pe fundal puteti observa un “concentrat de limonada”, facut dupa urmatoarea reteta:
Am pus la fiert coaja de la o lamaie (am descoperit ca daca nu aveti nevoie de ea in mancare, o puteti curata mai usor cu un curatator de vegetale) cu 2 cani de apa si 500 g zahar nerafinat (nu va panicati, facem sirop). Am lasat sa fiarba vreo 10-15 minute, am scos coaja din ea si am adaugat o cana de suc de lamaie. Repsectivul concentrat il folositi in proportie de 1:6, deci va ies cam 6 litri de limonada. Eu inca mai am un pic.
Pofta bunaaaa!
A few weeks ago I cooked a very simple and tasty dinner that I am bragging with right now. As I wasn’t in a “cooking mood” and didn’t have a lot of time on my hands, I decided to put together this, as follows:
Roquefort baguettes:
I bought a couple of mini-baguettes from Billa (they have great bread there, really fresh too!), a bit of very tasty, very fat (I mean the full-fat version) butter, and some blue cheese (Roquefort, if you will). Unfortunately, I cannot remember the name of the cheese, but make sure it is creamy.
You need to take the butter and cheese out of the fridge for about 20 minutes before you start “preparing”. Otherwise you won’t be able to spread them. You need to slice the baguettes in half and spread the butter first, and then the cheese. You can also blend the butter and the cheese in a food processor untill you get a smooth, creamy…cream. You can spread that on directly on the baguettes. I decorated with a few pear slices. I serveds them with:
Spicy potatoes (from Ina’s blog):
I peeled 2 potatoes, washed them, cut them in 1/5 inch thick slices. I dried them thoroughly, put them in a bowl with olive oil, chilli powder, garlic powder, salt and pepper (freshly grind). I mixed them well and put them in an oven dish. Then I put them in the oven at about 200 degrees C for like an hour.
I also prepared some green salad:
I washed, chopped some green salad, seasoned it with lemon juice, salt, pepper and olive oil.
You can see in the background some home made lemonade:
I brought to a boil 2 cups of water with the peel from one lemon (you can peel it with a vegetable peeler, since you won’t need it afterwards) and 500 grams of cane sugar (this is a syrup, don’t worry) and then let it simmer for about 10-15 minutes. I took out the lemon peel, added one cup of lemon juice. You can use this syrup in a proportion of 1:6 so you get about 6 litres of lemonade (I still have some).
Well, enjoy!
Jos vizele pentru Elvetia :)
Posted on | June 2, 2009 | 2 Comments
Eh, se pare ca, incepand cu 1 iunie, nu mai avem nevoie de vize pentru Elvetia. Si nu doar de vize turistice, nu mai avem nevoie nici de vize de student sau de lucru. Adicatelea, cand mergem in Elvetia pentru acestea din urma ne prezentam frumos cu actul de identitate si, in cazul studentilor, cu dovada ca avem cu ce ne intretine (se considera ca e nevoie de aprox 1500 CHF/luna pentru “supravietuire”) si gata, permisul se face direct. Ma declar foarte multumita, mai ales ca am imbogatit notarii tarii suficient pe anul asta, considerand ca numai o traducere nenorocita cu apostila m-a costat 205 RON. Mda.
Mai multe detalii pentru studenti aici. Acu’ suntem trecuti la UE.
Enjoy the freedom of crossing borders as an EU citizen! 
From now on, Romania is considered to be an EU country by the Swiss authorities. Therefore, there is no need for visas anymore and we are free to travel to Switzerland with our ID only. Also, if we need a work/student permit, we just need to go at the Immigration Service of our “canton” of residence and prove that we are able to support ourselves during our studies and ta da! we get a permit. More info about student residence permit here.
Ghosts of Girlfriends Past
Posted on | June 2, 2009 | No Comments
Seriously Jenny, I’ve got ghosts in my bedroom!
Recunosc din start ca imi va fi greu sa fiu obiectiva vis-a-vis de acest film, in primul rand pentru ca reuneste 3 dintre acorii mei preferati: Jennifer Garner, Michael Douglas si Matthew McConaughey. Ceea ce ii da un boost la nota din start. Apoi, intotdeauna mi-au placut povestile cu fantome si comediile romantice. E clar, obiectivismul a murit. Se intampla.
Dar ceea ce mi-a placut in primul rand la film este ca…te face sa razi. Cu pofta. Adica, nu sa zambesti de complezenta, ci sa razi din toata inima cand, de exemplu, il vezi pe Connor facand echilibristica intre tortul de nunta si sticla de sampanie. Sau cand apare prima fantoma a „prietenelor din trecut”.
Dar s-o iau cu inceputul: Connor Mead, fotograf de succes, si-a facut un scop in viata din a fi un „womanizer”, „man – whore”, „afemeiat” sau cum vreti voi sa-i spuneti. Avantajat din punct de vedere al fizicului (asta ca sa folosesc un eufemism si sa imi poastrez demnitatea) si cu un manual de replici cuceritoare intotdeauna la indemana, Connor s-a culcat cu o gramda de femei la viata lui si intentioneaza s-o tina tot asa. Pana cand, intr-o noapte, are loc o turnura de situatie. Invitat la nunta fratelui sau, are parte de aparitia fantomei unchiului sau care il crescuse, fusese la fel de afemeiat, si din care Connor facuse un idol. Unchiul Wayne il avertizeaza insa ca va fi vizitat de 3 fantome in respectiva noapte, care ii vor arataca drumul pe care l-a ales in viata este gresit. Si ca nu topaitul din pat in pat ii va aduce fericirea.
Desi sceptic, Connor se trezeste cu prima sa prietena, Allison, care il duce inapoi in timp pentru a-i arata unde a decis ca in loc sa fie un barbat „normal” sa devina…in fine…el insusi. Totul se reduce la relatia sa esuata cu cea mai buna prietena a sa din copilarie, Jenny, prezenta acum si la nunta, pe care, desi a iubit-o dintotdeauna, a respins-o din frica de a nu fi ranit. Si asa s-a dus totul naibii.
Pe parcursul filmului Connor jongleaza intre lumea reala a nuntii ce se pregateste (si pe care o da peste cap cu totul) si cea a fantomelor sale, din trecut, prezent si viitor.
N-are rost sa va spun cum se termina, cred ca va dati seama si singuri, ca doar e comedie romantica. Dar e amuzanta si cu o abordare noua, care sper ca nu l-a facut pe domnul Charles Dickens sa se enerveze la el in mormant. Pentru ca, pana la urma, e cat se poate de entertaining. Iar eu una, asta si cautam. Asa ca primeste 7,5, si asta pentru ca scenariul e destul de previzibil si nu putem spune ca am extras cine stie ce morala din el. Mie mi-a placut.
Articol scris pentru www.filmblog.ro
Long Live the Queen!
Posted on | June 1, 2009 | No Comments
Sau, cum s-ar spune, ce nu fac garzile britanice pentru poporul lor. O idee smart de advertising
What British Guards would do for their people. Smart advertising idea.
Enjoy!
Master in Elvetia – tips & tricks / Master aplication in Switzerland – tips & tricks
Posted on | May 29, 2009 | 2 Comments
Cum mai multa lume m-a rugat si tot aveam de facut o postare pe Casa Romanilor din Elvetia, am decis sa-mi impartasesc vastele cunostinte referitoare la admiterea la master in Elvetia cu toata lumea. Pana la urma, daca asta ii va ajuta pe cei care vor sa invete si sa demonstreze ca nu suntem cu totii tigani si cersetori sa ajunga sa o si arate pe plaiuri mai indepartate, cu atat mai bine. Eu nu pot decat sa ma bucur.
Din start va spun ca eu am ales sa merg la master pe cont propriu: sa imi platesc singurica taxa, cazarea si masa (destul de incorect spus singurica, dat fiind ca momentan nu am venit propriu, dar ideea e ca nu am apelat la o bursa). De ce n-am apelat la o bursa? Din mai multe motive:
1) daca iei bursa de la statul roman si /sau elvetian, esti obligat sa te intorci in Roumanie, altfel trebuie sa platesti echivalentul a ceea ce ti-au dat ei (vreo 900 CHF pe luna x 9 luni de studiu efectiv inseamna vreo 8100 CHF* adica vreo 6000 de euro. Mai bine platesc “in rate”, pe rand, lunar, casa, masa, etc).
2) la momentul in care ar fi trebuit sa ma inscriu pentru bursa, aveam nevoie de diploma de licenta, doamnele de acolo mi-au zis ca nu e valabila adeverinta data de la ASE. Adevarul e ca nici eu n-as fi acceptat-o pe aia. In schimb diploma mea de licenta s-a emis cu vreo 4-5 luni mai tarziu, “in regim de urgenta”. Asadar, e mai greu.
3) Taxa in sine la master variaza intre 500 – 800 CHF pe semestru ceea ce nu e departe deloc de un master in Romania. Iar eu sper ca ceea ce invat acolo sa fie macar “putin” diferit.
Asa, sa va descriu acum procedura pe care am urmat-o eu. Mie mi-a luat cam 6 luni cu totul, dar poate dura si mai putin. Eu am avut si de asteptat dupa diploma, etc.
1) primul lucru pe care trebuie sa-l faceti este sa va alegeti universitatea la care vreti sa aplicati. Toate universitatile elvetiene au pe site informatii de toate felurile, programele lor de master au disciplinele detaliate, descrise amanuntit, inclusiv cu mod de evaluare la sfarsitul semestrului, cine coordoneaza cursul, etc. (n.b. eu ma refer acum strict la universitatile din partea franceza: Geneva, Lausanne, Fribourg, Neuchatel pentru ca numai acelea m-au interesat. Ma indoiesc insa ca la celelalte ar fi ceva diferit). Asa, deci luati la puricat fiecare universitate, vedeti ce programe ofera, in ce constau, care sunt taxele (le gasiti pe site) etc si hotarati-va unde vreti sa dati. Eu una nu recomand trimis acte de-aiurea la 10 facultati pentru ca nu prea merita efortul.
2) ganditi-va la orasul in care este universitatea la care vreti sa mergeti: Geneva de ex e mult mai scumpa decat Neuchatel (sau oricare din cele enumerate de mine) dar este posibil sa aiba campus universitar mai mare. In Neuchatel din ce am vazut eu nu existau camine propriu-zis, ci contracte cu cateva cladiri de acolo, la preturi avantajoase. Din nou, cautati pe site si veti gasi cu siguranta. Este foarte important sa luati in calcul costul vietii de acolo pentru ca altfel va puteti trezi cu surprize neplacute.
3) Cautati exact ce acte vi se cer. Va pot spune ce mi-au cerut mie: diploma de licenta (daca aplicati la studii universitare in mod evident nu e nevoie de asta, dar s-ar putea sa existe alte cerinte), foaia matricola din facultate, diploma de bac, foaia matricola din liceu, copie dupa buletin, CV, 2 poze tip pasaport si formularul lor completat si semnat. Gasiti aici informatii pentru Neuchatel, unde m-am inscris eu. La toate actele trebuie facute copii legalizate (la notar) in romana si traduceri legalizate pe care sa le trimiteti. La cea mai importanta diploma (bac pentru cei care vor la facultate si licenta pentru cei care vor la master) va sfatuiesc sa aplicati si o apostila, e o stampila care atesta ca Romania este semnatara a Conventiei de la Haga si nu mai este nevoie de “supralegalizare” (mers la Ministerul Educatiei care sa legalizeze copia legalizata la notar deja si apoi mers la ambasada pentru a legaliza semnatura ministerului. Da, stiu.). Eu una n-am stiut s-o fac si am trimis aiurea dupa ce mi-au cerut respectiva “supralegalizare” o copie “conforma” de la ambasada care m-a costat 116 RON si nu a fost utila. Asa ca mergeti direct pe apostila. S-ar putea ca cei din zone in care sunt putini romani sa nu aiba habar de faptul ca exista apostila in Romania (cazul meu). Scrieti-le daca va cer asa ceva ca Romania este din 2001 semnatara a Conventiei.
3)platiti taxa de inscriere. Eu una am platit 100 CHF (cu taxele bancii bineinteles ca am ajuns pe la 150 CHF). Faceti un xerox dupa OP pe care-l atasati la dosar. Daca intrati, vi se va scadea taxa din taxele universitare. Daca nu, asta e. Atentie, daca nu au primit banii nu se uita pe dosar (luati in calcul cateva zile in care circula banii, deci nu lasati asta pe ultimul moment).
4) aveti grija sa trimiteti actele inainte de termenul limita, pentru ca ei sunt extrem de rigurosi si cu siguranta nu ar accepta o aplicatie venita chiar si cu cateva ore mai tarizu de termenul limita. Ca transportator, va recomand DHL, are niste servicii speciale pentru studentii care aplica la universitati, UniExpress care va costa ceva mai putin. Pe mine m-a costat 160 RON si a juns cu bine a doua zi pe la pranz (eu am trimis-o cu o zi inainte la 17:00). Daca vi se pare mult, aflati ca cu Posta Romana m-ar fi costa 108 RON si ar fi ajuns in 3 zile. Nu cred ca eram in mare avantaj.
5) dupa ce trimiteti actele, asteptati. E partea cea mai grea. Frumos e ca ei iti dau imediat ce le primesc email de confirmare primire (eu am vazut la DHL si cine le-a primit si a semnat pentru ele) si apoi te pui pe asteptat. Eu am stat 2 saptamani. Cand se hotarasc, iti trimit intai un email cu scanarea raspunsului, ca sa nu faci 13-14 pana vine Posta Romana. Asa ca afli destul de repede daca te-au primit sau nu si daca da, daca au rezerve (la mine au vrut copia dupa licenta apostilata – le-o voi trimite curand).
6) in principiu, ati intrat. Veti primi acasa un plic fain cu acrisorile lor de acceptare si una care iti permite sa incepi procedurile de viza. De asemenea, eu am primit o brosurica faina cu ce e interesant de facut in universitate si cam toate informatiile de pe site stranse la un loc. Acum urmeaza procedurile de viza si…pe alea abia acum le incep. E important de stiut ca in toamna trebuie sa va prezentati cu diploma de BAC si (daca e cazul) licenta pentru a le arata doar sa se convinga ei si veti plati taxa aferenta primului semestru. Atentie, nu aveti voie sa intreprindeti niciun fel de activitate lucrativa in primele 6 luni de cand ajungeti acolo/depuneti actele pentru permisul de sedere/incepeti cursurile asa ca trebuie sa aveti ceva bani pusi deoparte. Aici aveti o estimare a costului vietii in Neuchatel.
Bafta!
As many people asked me, I have decided to write here a small “how to” regarding a master application in Switzerland.
First, I need to tell you that I have decided not to apply to a scholarship and will pay for the master itself and my accomodation by myself (well, by my parents, but that is another thing). I didn’t choose to apply to a scholarship because that would have forced me to come back to Romania after that year or pay the money back (about 6000 euro if my math is good) and because at the time I wanted to apply, I had no bachelor diploma (the paper itself) yet and the surrogate my university had offered me was not good enough. Also, the university taxes themselves are not as bad as you would think – about 500 – 800 CHF*/semester, which is approximately the same amount I would pay for in Romania.
So, here’s the whole process:
1) the first thing you need to do is pick the university you would like to go to. All Swiss sites have a large amount of information and you will find almost everything you need. I am at the moment talking about universities in the French side of Switzerland (Geneva, Fribourg, Neuchatel, Lausanne) as those were the ones I was interested in. I suppose the ones in the German or Italian side also have lots of info on their sites. Try and see what each of them has to offer and if you would like to go study there.
2) don’t forget the city in which the university in question is. Geneva, for example, is way more expensive than Neuchatel (or most other cities in Switzerland for that matter). So be careful so as not to have unpleasant surprises regarding your budget.
3)get together all the pars you need. Personally, I had to send: my bachelor’s degree, my grades from university, my highschool degree, my highschool grades, 2 passport photos, my CV, a copy of my ID card, their form, filled and signed. You need to legalise them all at a public notary and also translate them and legalise those too. I suggest you also get an apostille on your most important diploma (for me it was bachelor) since they are bound to ask you for it.
4) PAY them. You need to pay an aplication fee, that is about 100 CHF. If you don’t pay that, noone will take a second look at yor application. Remember the whole swift procedure takes a few days so remember to pay before you send out the papers. Also, make a copy of your payment order and attach it to your file.
5) send the file, then wait. As a transporter, I would recommend DHL UniExpress. It is a bit expensive, but if you cose the Romanian Post for example, it’s not much cheaper and you don’t get next day delivery guarantee. Also, with DHL you get to see whne it got there and who signed for it. Pretty cool. Then you wait. That is the hard part. Good news is they will let you know when they got your file and they will send you a scanned copy of your admission letter (or fail, but let’s not be pessimistic) before they send the real one by post so that you know what they decided and stop worrying.
6) well, assuming you’re in, you’ll get a nice envelope with your admission letter and a flyer with all kinds of useful information about the university. When you start studying there, you will need to bring the original bachelor and highschool diplomas so they can see them. All you have to do now is get working on the visa. I don’t have any info on that yet but I’ll let you know as soon as I am done with it.
Also be aware as a foreign student you are not permitted to work for 6 months since your arrival there, so you’d better make sure you have some money to support yourself at that time.
Good luck!
*CHF = franci elvetieni/swiss francs
Tags: apostila > bachelor > Elvetia > master > Neuchatel > universitate > university
Duplicity
Posted on | May 28, 2009 | No Comments
You on one side, me on the other, it’s perfect.
Din pacate acest film a venit dupa Snatch, Ocean’s 11 (12,13) si nu a mai primit o nota atat de mare cat ar fi fost daca era primul de acest gen pe care il vedeam. Asta ca minus. Pentru ca in rest, e chiar demential!
Claire Stenwick si Ray Koval sunt doi agenti secreti ce lucreaza pentru CIA si, respectiv MI6. In trecut, se urmareau unul pe celalalt. Acum au decis sa lucreze impreuna, in domeniul corporate. Planul lor, infailibil dealtfel, este sa puna mana pe formula unui nou produs cosmetic ce urmeaza sa fie lansat pe piata de un gigant in domeniu. Astfel, ajung sa lucreze la „counter-intelligence” pentru principalul competitor si sa se zbata sa fie mereu cu un pas inaintea tuturor celor care doresc formula. Si aceia nu sunt putini, si nici prosti.
Din ce am vazut in jurul meu la cinema, nu toata lumea a avut rabdare sa vada tot filmul si sa-i urmareasca toate schimbarile de ritm si situatie. Care nu au fost putine. La un moment dat, actiunea era atat de invalmasita si de rapida ca imi era greu sa tin pasul. Dar a meritat. Desi similar ca idee cu Ocean’s… filmul se distinge prin relatia furtunoasa dintre Claire si Ray care, desi aliati, nu pot avea suficienta incredere unul in celalalt. Ceea ce, daca stam sa ne gandim, gasim si in viata de zi cu zi destul de des, doar ca putini dintre noi sunt spioni CIA. Chimia dintre cei doi se lasa cu scantei si cu tot felul de situatii deloc anticipate.
Umorul este de foarte buna calitate, iar finalul, desi se lasa asteptat in tensiune maxima, merita. Un plus pentru imaginile superbe din cele mai frumoase orase ale lumii, pentru coloana sonora de exceptie si pentru jocul actorilor pe care l-as numi, pe englezeste, flawless. De remarcat Tom Wilkinson si Paul Giamatti care, desi in roluri secundare, se descurca minunat. Pana la urma un film relaxant si placut atat la prima cat si la urmatoarea vizionare. Eu una l-as mai vedea o data, de doua ori .
Articol scris pentru www.filmblog.ro
Melon and strawberry smoothie…and ice cream :)
Posted on | May 28, 2009 | 1 Comment
Ma batea gandul sa fac un smoothie astazi asa ca mi-am scormonit frigiderul dupa niste fructe. Am gasit: un pic de pepene galben, cateva capsuni si jumatate de caisa. Aducandu-mi aminte de reteta Inei de inghetata de capsuni, am pus in blender pepenele (cam jumatate de pepene mic aveam acolo), vreo 8 capsuni, jumatatea de caisa, 3 linguri de zahar de trestie, 200 ml de smantana dulce si o “bula” de inghetata de vanilie. Le-am amestecat bine si am decis sa impart compozitia in 2: jumatate a mers la congelator si va fi inghetata (poze cand e gata) si jumatate in pahar cu pai pentru mine (poze nu mai am ca l-am baut).
Racoritor!:)
I was thinking of making myself a smoothie today and searched my fridge for some fruit. Luckily, I had some melon, some strawberries and half an apricot. Thinking of Ina’s strawberry ice cream recipe, i put the melon, strawberries (half a small melon, about 8 medium strawberries), the half apricot, 200 ml cream (the one that you whip and get whipped cream), 3 tablespoons of cane sugar and 1 scoop vanilla ice cream in the blender. I blended them all together really well.
I then thought I’d better make that an ice cream, but I was still craving for my smoothie. So I put half in a glass (sorry, no picture there, it’s all gone) and half in a casserole that went into the freezer. You’ll get pictures of that when it’s ready.
I did taste the smoothie and it was reaaaally good. I highly recommend it, it’s quite refreshing. I hope the ice cream will turn out good too!
Refreshing!
« go back — keep looking »
