Angels & Demons
Posted on | May 18, 2009 | 2 Comments
Da, da, am fost aseara sa vad filmul, la doua zile de la premiera, format digital 4k. Yay! 2 ore jumatate de film bazat pe o carte scrisa de Dan Brown…are we 3 years ago?! Eh, oarecum (daca te gandesti si la scenariu si la tot) dar eu zic ca exista o evolutie pe care e pcat sa o ignoram (mai ales la formatul filmului).
)), o cercetatoare CERN care incearca alaturi de Robert sa impiedice sfarsitul Lumii (sau cel putin al Romei) in timp util. De remarcat ca in alea 6 ore sau cat sunt de urmarire, alergatura, impuscaturi, incendii, etc, domnisoara arata impecabil intr-u fusta mulata si tocuri. Nota 10 pentru rezistenta. In plus, un personaj secundar dar incredibil de convingator este Il Camerlengo, cel care are atributii papale temporar, pana cand noul Papa este ales. Jucat magistral de Ewan McGregor, cu acea stralucire in ochi care te face sa intelegi ca el este mult mai complex decat ai crede, cel care este prins intre a-i ajuta pe oamenii de stiinta sa-i salveze Biserica si a-i avea in grija pe toti cardinalii din Capela Sixtina pe care iminenta explozie i-ar face ingerasi inainte sa apuce sa stranute.
Something In Your Mouth
Posted on | May 17, 2009 | No Comments
Mi-era dor de Nickelback, asa ca mai toata saptamana am ascultat albumul Dark Horse. Iar melodia asta…sa zicem ca scoate la iveala “rockeritza” din mine
Stand Up Comedy – Adam Ferrara
Posted on | May 14, 2009 | No Comments
Mi-am adus aminte astazi de un nene pe nume Adam Ferrara care face un stand up comedy taaaare fain. Asa ca-l pun aici, ca merita. Enjoy!
)I Love You, Man!
Posted on | May 5, 2009 | No Comments
Filmul asta…nu si-a meritat cu siguranta banii dati la cinema. Chiar daca era oferta speciala la Starplex. Nu merita nici 7 lei cat e inchirierea dvd-ului. De fapt, nu merita nicio vizionare din partea mea.
Am fost cu asteptari destul de mari la film, aducandu-mi-l aminte pe Paul Rudd din Friends, haios, decent, tipicar. Asa il veti gasi si aici, mai putin haios. Pentru ca incercarile sale de umor sunt de la patetic in jos. Adica, simti ca in scenariu o replica ar trebui sa te amuze, dar felul in care el o spune te face sa iti piara cheful. La fel si John Favreau (tot un fost personaj Friends, prietenul bogat al Monicai care se apuca de wrestling) care nu numai ca nu te face sa razi, dar te enerveaza la culme.
Despre ce e vorba? O poveste care promitea ceva: Peter Klaven, un agent imobiliar de success (inainte de criza, cred) decide sa se casatoreasca dar, la o privire in detaliu, descopera ca nu are niciun prieten suficient de bun pentru a-l ruga sa-I fie cavaler de onoare. Astfel, el pleaca in cautarea “prietenului perfect” care sa ii inmaneze verighetele in “momentul adevarului”. Dupa ce da de toti ciudatii si de tipii gay care isi cautau un partener de alt “tip”, il gaseste in final pe Sydney Fife, burlacul convins care ii prezinta viata de barbat singur asa cum n-a cunoscut-o niciodata.Se pare ca testosteronul din plin te face sa nu cureti dupa cainele tau (o gluma pe cat de repetitiva, pe atat de idioata din punctul meu de vedere), sa ai un colt menit masturbarii si sa nu primesti femei in casa (pardon, barlog). Ah, si sa folosesti “f**k” la fiecare 2 cuvinte. Ma rog.
Un highlight al filmului este Jason Segel, in rolul mult-cautatului “best friend”, care, pe cat posibil, iti aduce cate un zambet fugar pe buze, desi am senzatia ca barbatii sunt mult mai usor de “atins” cu acest gen de umor decat femeile, carora teoretic le fusese menit filmul, catalogat ca fiind “chick flick”. In rest, o actiune de toata jena, joc actoricesc mediocru si nervi facuti pentru banii aruncati pe biletele la film. Oricum, dupa “Knocked Up” si filmul de fata m-am invatat sa ocolesc filmele cu Paul Rudd. Clar.
Cum de i-am dat 5? Si eu ma intreb. Poate pentru cateva moment de ras si pentru speech-ul de la petrecerea de logodna. O idée care avea toate sansele sa de un film placut si amuzant care a degenerate intr-o porcarie care te face sa-ti dai palme. Ca o concluzie, e evident ca nu merita sa va pierdeti timpul cu filmul asta, pentru ca pentru mine au fost 2 ore din viata pe care nu mai am cum sa le recuperez. Parerea mea.
Articol scris pentru www.filmblog.ro
Choices…
Posted on | April 30, 2009 | No Comments
Un spot menit poate sa ne aduca aminte cat suntem de norocosi ca nu am fost fortati sa alegem drumul gresit. Si sa-i ajutam pe cei care au avut n-au avut la dispozitie “calea cea buna”.
Shake Your Tail Feather!
Posted on | April 30, 2009 | No Comments
Ray Charles si-a gasit, probabil, cel mai mare fan (vroiam sa pun initial doar melodia, dar papagalul asta este demential!):
Dan Puric este…Don Quijote!
Posted on | April 28, 2009 | No Comments
Acum 2 saptamani si ceva, sambata la 10 si ceva de dimineata asteptam cuminte la coada la TNB sa prind bilete la Egoistul. Cum am gasit bilete la matineu pe 3 mai abia, am decis sa mai iau bilete la o piesa, iar Don Quijote in regia lui Dan Puric m-a atras cel mai mult.
. Cativa baieti de “back-up” care danseaza incontinuu o ora si 20′ cat dureaza spectacolul fara niciun semn de oboseala. Dans adevarat, care include kazacioc si Irish dancing. Spectaculos.| Don Quijote după Miguel de Cervantes |
||||||||||||||||||||
|
Pisi pisi piiissiiii!
Posted on | April 27, 2009 | 3 Comments
. Cea mai rasfatata creatura…
Posted on | April 23, 2009 | No Comments
…nu, nu sunt eu aia, ci asta:
Last Chance Harvey
Posted on | April 23, 2009 | No Comments
I’m gonna dance your socks off!
Am tot ezitat sa vad acest film pentru ca titlul nu ma atragea si pace. Nici macar nu ma obosisem sa caut ceva despre el, iar in Romania nu parea ca se va lansa vreodata. Curiozitatea insa m-a facut sa dau un mic search si, cand am vazut ca este vorba de Emma Thompson si Dustin Hoffman, mi-am schimbat atitudinea total.
Nu am gresit deloc. O comedie romantica mai « altfel », un umor simplu si mai greu poate de detectat, doua personaje atipice intr-o poveste de dragoste cat se poate de tipica. Harvey Shine este un american venit la Londra pentru a asista la nunta fiicei sale. Job-ul sau se apropie cu greu de visul sau din copilarie (compozitor de jingle-uri TV versus pianist de jazz) si reuseste sa-i manance nervii cu telefoanele insistente. Ajuns in Anglia, descopera ca toti cei care urmau sa participe la nunta erau cazati intr-o vila inchiriata de mama fiicei sale, mai putin el, cazat la un hotel din apropiere. Desi nu se lasa descurajat de asta, si nici de faptul ca nu poate desprinde antifurtul de pe costumul cel nou, isi pierde increderea si optimismul cand afla ca fiica sa a ales ca tatal sau vitreg sa o conduca la altar in locul lui.
Colac peste pupaza, cateva ore mai tarziu afla ca a fost concediat si pierde avionul spre NY. Cu toate acestea, in restaurantul aeroportului Heathrow o intalneste pe Kate, operator de chestionare pe aeroport, pe care o place si pe care este hotarat sa nu o lase sa ii «scape».
Se naste astfel o frumoasa poveste de dragoste, cu doi oameni trecuti de prima tinerete, neincrezatori in fortele proprii si impacati cu dezamagirea atat de bine incat sunt socati cand aceasta nu apare. Isi joaca sansa si isi traiesc viata, chiar inainte de a fi prea tarziu.
Jocul actorilor este, desigur, ceea ce scoate filmul din anonimat (pentru ca, sincer, scenariul nu e cine stie ce capodopera). Emma si Dustin sunt incantatori, simpatici, adorabili, reali. El e mai mic putin de inaltime, ea are o mama preocupata excesiv de statutul sau de «femeie singura». Iar clipele in care Hoffman zambeste, resemnat sau din toata inima te fac sa-l indragesti pe loc, din tot sufletul. E incredibil cum momentele lui de tacere fac mai mult decat 1000 de cuvinte recitate la repezeala de un alt actor.
Asa ca, cei doi isi iau ultima sansa, se bucura de ea, isi fac de cap ca doi adolescenti, fara sa stie sau sa le pese de ziua de maine. Pentru ca, pana la urma, despre asta e vorba cand vine vorba de dragoste. Chiar daca nu e la 20 de ani.
Enjoy!
Articol scris pentru www.filmblog.ro
« go back — keep looking »
