Posted on | December 8, 2008 | No Comments
Un spectacol unic pe scena Teatrului National. Un mare om care la 90 de ani ne face pe noi “tinereii” sa parem mai in varsta decat el. Un om luminat, cu un spirit si o minte vioaie, mereu in alerta, mereu surprinzatoare. Va voi povesti maine despre acest spectacol extraordinar, care m-a marcat in cel mai bun sens al cuvantului.
Noapte buna!
Posted on | December 7, 2008 | No Comments
In cazul in care, dragi bucuresteni, nu stiati, astazi (ieri) s-au aprins beculetele de sarbatori in Capitala. Moment intarziat fata de alti ani, cand acesta avea loc de 1 decembrie, dar cu nimic mai putin fastuos. De fapt, daca stam sa ne gandim, este un eveniment care doar deschide o intreaga serie de intamplari bombastice organizate de primarul nostru zis independent, Sorin Oprescu.
N-am votat cu Sorin Oprescu. Nu am crezut niciun moment in asa zisa lui independenta. Dar, pentru ca e democratie, a trebuit sa ma supun majoritatii. Insa parca acum vrea sa ne arate prea tare cum crede el in Mos Craciun si in spiridusi. In fine. A declarat ca el numai in Mos Craciun mai are incredere. Il cred. Sa vedem insa ce li s-a pregatit bucurestenilor in acest an: cel mai lung carnat, cel mai mare (sau lung cred) tort, cei mai multi mosi, “bulevardul cu fantani” blocat in cea mai aglomerata perioada a anului, sanii cu cai lipitani si 2 reni. Adevarati. Toate acestea in timp ce majoritatea lumii se intreaba daca la anul vor mai avea un loc de munca decent. Nu spun ca suntem in criza. In mod dubios, Romania, aflata intr-un avant economic nemaivazut si nemaiauzit cu economia sa care duduie nici n-a apucat inca sa intre in criza. Poate doar intr-una de nervi, cum ar spune maestrul Isarescu. Presa vuieste si ne baga in sperieti cu cifre infricosatoare referitoare la somaj si inflatie, firmele profita pe cat posibil de aceasta situatie de teama si instabilitate pentru a-si rotunji veniturile si asa, vrand nevrand, ne crizam singuri.
In ciuda tuturor acestor fapte, bine nu ne este totusi. Poate nu vom intra atat de rau in recesiune ca Statele Unite, sa zicem, dar atunci cand lumii ii merge prost, noua n-are cum sa ne mearga bine. Si iata ca totusi, domnul Oprescu vrea sa ne bage pe gat spiritul sarbatorilor. Sa ne arate ca n-avem de ce sa ne temem atat timp cat ne vegheaza renii lui Mos Craciun. De fapt, alaturi de reni ne mai vegheaza 4000 de Mosi Craciun. Cei mai multi Mosi Craciun care au impartit vreodata cadouri in acelasi timp. Desigur, cadouri platite intr-un fel sau ltul tot de noi, fie prin contributiile la stat fie prin cele la profiturile uriase ale firmelor ce sponsorizeaza toata distractia. Dar asa macar vom avea impresia de bunastare. N-avem de ce sa ne facem griji.
Pe de alta parte, ma bucur ca macar se face ceva. Decat un edil caruia ii pasa mai mult de borduri decat de oameni, mai bine unul caruia ii pasa prea mult. Insa toata aceasta opulenta imi pare o miscare de imagine prea prost sincronizata. La Casa Alba s-au folosit pentru brad decoratiunile de anul trecut. La Bucuresti insa, investim. In iluzii, desigur. Astept cu nerabdare ca aceleasi sume ametitoare sa fie investite in gropile din asfalt (mai exact, in astuparea lor), in renovarea cladirilor istorice care stau sa ne cada in cap, in spatii verzi mai intinse si locuri de parcare mai multe. Probabil voi astepta mult si bine, sau doar pana la Paste cand edilul Capitalei va ascunde oua prin gropi si va aduce iepurasi vii dresati sa imparta cadouri prin oras.
Ho, ho, ho, Merry Christmas!
Posted on | December 1, 2008 | No Comments
Am fost la Sibiu saptamana trecuta. De pe 24 pana pe 28 noiembrie mai exact, tocmai bine cat sa ratez vantul de 70 km/h si copacii cazuti pe masini. Asa si? Pai, in numele deciziei mele de a fi mai optimista, pot spune ca probabil daca as sta la Sibiu as avea mai putine riduri si fire de par alb. Desigur, pentru bucuresteanul de rand, prima zi este intotdeauna un soc. Te duci la pensiune, lumea chiar pare sa se bucure ca ti-ai onorat rezervarea, te invita sa bei o cafea din partea casei, te invita in camera care e parca din povestile bunicii si te indeamna la odihna. Molcom, linistit, calm. Nu tu isterii, raspunsuri in raspar, tranteli si altele de gen. Nu, doar liniste si relaxare. Gazde prietenoase care vor sa te ajute, sa-ti ofere toate cele necesare pentru o vacanta minunata.
Iesi apoi pe strada. Unde nimeni nu alearga, nu se calca in picioare, nu injura. Desi traficul in Sibiu a devenit mult mai aglomerat decat acum cativa ani, desi au si ei mall si Carrefour, totul e civilizat, mai mai ca zici ca ai schimbat si tara, nu doar aerul. Care, apropos, este foarte curat. Mai ca imi lipseau bunatate de noxe de acasa. Dar m-am obisnuit. Este incredibil cum la doar 250 km de Bucuresti poti gasi oameni primitori, restaurante cu preturi decente si mancare buna, cofetarii adevarate. In Piata Mare se faceau pregatiri pentru Craciun, se decora un brad imens care urma sa fie “inaugurat” pe 1 decembrie, fusesera instalate “casute” care urmau sa vanda cadouri si obiecte traditionale…ce mai, atmosfera de sarbatoare. Un oras care in mare parte datorita oamenilor sai (in mica parte datorita faptului ca anul trecut a fost capitala europeana) a devenit “occidental”. Ma gandesc ca acolo poate mi-ar fi mai usor sa duc un strain caruia as vrea sa-i arat “frumusetile patriei”. In loc de Casa Poporului este cladirea Primariei, cu o arhitectura deosebita, gasim stradute medievale minunat puse in valoare, Podul Minciunilor, Piata Mica plina de cafenele si restaurante cochete… in 4 cuvinte, o minune de oras.
Mi-a facut mare placere sederea in Sibiu. Desi nu s-a vrut un city break oficial, am ajuns sa-i cutreieram in fiecare zi stradutele, pasajele, pietele. Am stat de vorba cu oamenii, peste tot: la cofetarie, la pensiune, la restaurant, in magazine, pe strada. Toti au fost bucurosi sa ne ajute, sa ne indrume, sa ne povesteasca o frantura din viata lor. Si se tot mirau ca am venit de la Bucuresti la ei. Ce sa facem oare acolo? Sa luam o gura de aer proaspat, sa ne bucuram de liniste in orasul votat cel mai romantic din Romania si sa ne incarcam bateriile pentru viata obisnuita din Bucuresti. Care, acum, parca e si ea mai placuta.
Recomandari de cazare si masa:
Pensiunea Casa Burgheza: situata intr-un cartier rezidential cu casute multe si spatiu verde din plin, la vreo 15 minute de centru (care sunt cu siguranta mai placut de parcurs vara), ofera doar 8-10 locuri de cazare intr-un decor plin de bun gust. Bonus: oaspetii au la dispozitie tot timpul cafea, ceai, fursecuri si alte chestii de rontait. De asemenea, desi doar micul dejun este inclus si teoretic nu se ofera si alte mese preparate, exista microunde, cuptor, plita, tot ce e nevoie ca sa va descurcati singuri. Contact: Sibiu, Str. Fochistilor 11 (casa rosie); Bianca Comsa – 0723 695 304
Restaurant Casa Medievala: pe vremuri era exact in Pasajul Scarii. Intre timp s-au mutat ceva mai jos, exista un anunt care indica adresa exacta: Str. Turnului 17. Mancare din belsug, la preturi mai mult decat convenabile si chelneri dintre cei mai prietenosi. Din 5 zile cat am stat, 3 am fost numai acolo si am gasit de fiecare data feluri de mancare tot mai gustoase. Desi locatia “nu mai e ce-a fost”, il recomand cu toata caldura, e pacat ca la noi in “Capitala” nu avem ceva similar. In ultimele luni am tot cautat un restaurant “normal”, cu preturi decente, papa bun si chelneri amabili. Deocamdata nimic. Daca aveti sugestii, le astept cu placere.
Enjoy Sibiu!
Posted on | November 22, 2008 | 2 Comments
Am tot primit critici (inclusiv de la propria-mi persoana 
) ca as tot scrie lucruri negative pe blog. Aia nu merge, aia nu-mi place, cealalta nu-mi convine…si asta cam asa e. In ultima vreme am devenit mult mai putin optimista decat eram, mult mai putin pe norisori roz. De ce? N-am nicio idee. Poate ca sunt prea tanara sa vad lumea atat de gri dar na, suntem in plina criza financiara si dramul de poztivism pe care-l mai aveam a luat-o incet la vale. Asa ca am hotarat sa scriu o lista (mai mult listuta) de lucruri din ultima vreme care ma incurajeaza si ma fac sa zambesc macar putin. De fapt, daca stau sa ma gandesc, zambesc mult mai mult in “real life” decat o fac aici. So here it goes, lucruri din jurul meu care imi plac, ma bucura, etc. :
*ASE-ul – pentru ca a investit o gramada de bani in renovari care mai de care si acum avem si noi proiectoare in sali si incalzire, banci decente si chiar si un fel de cafenea la etajul trei in cladirea veche, de pe Caderea Basiliei. Avem chiar si capela, la acelasi etaj unde cineva face slujba la ora 9 in fiecare zi. Nu c-as fi neaparat o persoana religioasa, dar poate altii sunt si se bucura ca au unde se ruga mai aprins inainte de sesiune.
*S-a scos taxa de poluare! Pentru masinile noi, euro 4, sub 2000 cmc. Adica exact unde ma incadrez eu. Si dat fiind ca mai am autorizatie si numere rosii pana pe 12 decembrie am scapat de dat in jur de 200 de euro statului roman, respectiv Garzii de Mediu sau ce-o mai fi aia. E bine ca s-a desteptat macar un pic guvernul si a realizat ca a stimula cumpararea de masini care abia se mai tin in picioare nu e chiar cea mai ecologica masura pe care ar fi putut-o lua.
*S-au reparat drumurile. OK, exagerez putin. Dar Autostrada Soarelui s-a continuat cu vreo 3 km, s-au reparat o mare parte din bulevardele mari din Bucuresti care chiar daca sunt incredibil de aglomerate, macar nu-ti mai rupi (de tot) masina in ele. Adica sunt decente. Ah, si in sectorul 3 se ridica masinile parcate aiurea care incurca circulatia in ultimul hal. Acum cateva zile la Dristor nu mai era picior de masina parcata ilegal. Asa ca aveti grija, edilii vor bani din amenzi iar cei care circulam regulamentar vom avea LOC pe strada!
*Exista
Friends. Ross, Monica, Chandler, Joey, Phoebe si Rachel. 10 serii, 20 de episoade pe serie, 20 de minute pe episod. 4000 de minute de ras incontrolabil, de hlizeala terapeutica, de amuzament copios. La mine in camera de zi, in fiecare zi. Pentru cei ce doresc un astfel de tratament, gasiti cutia (cu dvd-uri in ea) pe amazon.co.uk. de trei ori mai ieftin decat ati gasi-o aici,
daca ati gasi-o . Recomand cu caldura.
*James Bond inca mai e James Bond. Nu mai e mereu impecabil si amuzant (se cheama ca e mai aproape de realitate, cica) si nu mai bea
Vodka Martini, shaken, not stirred, dar merita sa petreceti cu el doua ore de actiune intensa si, of course, de femei frumoase. Stylish, puternic si cu cei mai photoshopati ochi albastri din lume, face doamnele sa ofteze si domnii sa se imagineze in locul lui. De 46 de ani incoace…
*Scade pretul la combustibil. Desigur, nu in ritmul in care a scazut pretul barilului de petrol si in niciun caz in ritmul in care s-a scumpit acum ceva timp. Dar, macar scade si nu creste deci punem cam un litru in plus pe rezervor…sau chiar mai mult (depinde de rezervor si de ce pui in el
)
*Obama a castigat la Casa Alba. Ceea ce poate insemna ca in continuare americanii ar prefera sa voteze o persoana de culoare pentru a detine suprematia in stat decat o femeie, dar tot suntem pe calea cea buna. Incepuse sa-mi fie frica de isterica de Palin si de bosorogul de McCain (care oricum era mai normal la cap decat Palin) dar acum respir usurata. Inseamna totusi, ca democratia functioneaza. Cel putin la ei.
*Vine Craciunul! Da, stiu ca vine in fiecare an, dar parca ma bucur de fiecare data cand realizez ca si anul acesta vor fi copii care vor astepta un nenea gras cu barba alba sa le aduca jucarii. Am inteles ca ar exista o adresa adevarata unde ii poti scrie lui Mos Craciun si el chiar iti raspunde. Ma tenteaza sa incerc si eu…
*Au inceput sa se gaseasca si la noi chestii dragute. Overpriced, desigur, dar exista. In Diverta ai mai multe optiuni pentru ambalarea unui cadou de exemplu (cutii, hartii, felicitari). Gasesti in sfarsit si produse NICI si Me to you. Gasesti hartii de toate culorile si texturile, parca parca Diverta se intoarce la ce a fost o data dpdv al papetariei. De asemenea, pretul DVD-urilor a scazut simtitor si exista chiar o colectie de filme clasice, deosebite, la 29,9 RON fiecare. Intre ele Pacientul Englez, Casablanca, Pulp Fiction, etc.
*Putem comanda filme, carti, cd-uri de pe Amazon, Ebay, etc. Pentru ca ne putem crea conturi PayPal si in sfarsit firmele sus numite au decis sa livreze si in tarile bananiere. Inarmati-va cu rabdare totusi, si nu va asteptati ca DHL-ul sa vina intotdeauna la usa. Uneori mai mergeti la oficiul postal, uneori la depozit la Otopeni…dar avem si noi in sfarsit acces la
multe filme si
multe cd-uri. Vechi si noi, de la tot felul de artisti, in sfarsit putem gasi albumul ala al lui Sinatra care nu e destul de trendy pentru Diverta sau Muzica sau Carturesti sau…u get the point
Nu in ultimul rand, pentru mine, 25 nov este o zi speciala. O zi care ma face sa las deoparte tot sarcasmul si pesimismul din lume si sa ma instalez confortabil pe un norisor roz. Macar pentru o zi. Si asta pentru ca, pana la urma, Love Actually, is all around us…
Posted on | November 16, 2008 | No Comments
…cam asa s-ar nota campania electorala din prezent. Bani de la bugetul statului cheltuiti pe nimic si nimic si mai mult nimic. Te-ai fi asteptat ca in momentul in care romanii au in sfarsit sansa sa voteze oamenii si nu partidele, politicienii sa se bucure, sa fie gata sa-si branduiasca si promoveze propriile persoane mai mult ca oricand. Ei as! De unde atata? Pai de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Fiecare asa-zis nume din politica romaneasca s-a dus sa candideze acolo unde avea cei mai slabi adversari, doar doar nu se pune cu nimeni mai rasarit. De ce ne-am astepta sa-si arate muschii? De ce sa vina ei cu planuri, strategii, idei pentru depasirea situatiei de criza financiara si economica, programe pentru investitii in Romania, in infrastrucutura, turism, educatie samd? Pai nu e mai simplu sa te duci sa candidezi la colegiul din Cuca Macaii unde contracandidatii tai sunt Porumbel Marinica si Tanti Violeta Gugustiuc? Pai ce, pe aia nu-i alege oricum nimeni si asa am sanse de reusita, la ce bun sa ma strofoc pentru “binele tarii”? La naiba cu tara, important e sa-mi castig eu locusorul cald in Parlament de unde sa-mi votez zilnic mariri de salariu.
Traim vremuri negre-vinetii si pana si marile economii ale lumii (Germania, Elvetia) anunta ca intra oficial in recesiune. Cica in Romania economia duduie, vom resimti criza mai putin acut si asa mai departe. Tare mi-e insa ca tot economiile alea in recesiune se vor redresa mai rapid iar noi vom ramane in continuare de caruta. Nu de alta dar ei au deja planuri, programe, strategii. Noi avem doar bannere si promisiuni ale unor oameni incapabili…
Am uitat, sunt capabili sa se certe intre ei si sa isi dea unii altora cu sloganurile electorale in cap. E nevoie de multa minte pentru asta…
Mergeti la vot!:))
Posted on | November 5, 2008 | No Comments
Good for him. Ne asteptam de la lucruri marete presupun. Oricum, George W Bush is not such a tough act to follow )
Posted on | November 2, 2008 | 1 Comment
Se pare ca au inceput grevele. Greva cadrelor didactice, greva celor din sistemul sanitar, greva functionarilor publici. E chiar posibil ca alegerile sa fie amanate din cauza lor. Va dati seama, guvernul asta incapatanat nu vrea domne’ sa mareasca salariile. Fir’ar el sa fie de Tariceanu cu toti ai lui! Pai de parca Tariceanu sau oricare alt politician si-ar putea permite in conditiile actuale sa mareasca un salariu, fie si cu 10 lei (vechi).
A nu se intelege ca ma apuc eu acum sa apar guvernul actual, trecut sau viitor. Departe de mine acest gand! Eu chiar nu prea vreau sa merg la vot ca sa nu stau jumatate de ora in spatele perdelutei fara sa stiu unde pun stampila. Cu toate acestea, grevele de acum sunt o imbecilitate datorata apropiatelor alegeri, menita sa mulga cat mai e posibil de la conducerea din prezent, pe deja consacratul principiu: dupa noi potopul. Ne-a fost scazut ratingul de tara, proiectele de investitii se cam incheie si pleaca spre tari mai calde, RON-ul de-abia mai face fata si se tine cu greu sa nu cada de tot…perfect moment de marit salarii, nu?
Degeaba insa se strofoaca toata lumea pe la teveu sa explice asta. Isarescu, Tariceanu, Vosganian si multi altii, ca romanu’ nu pricepe. Noi vrem pamant! Sau in fine, 50% marire de salariu. Ce nu poate nimeni sa priceapa este ca degeaba se preseaza, degeaba sunt amenintati politicienii cu “pedeapsa la alegeri”. Romania a avut o crestere economica de 9% anul asta, dar si o inflatie sensibil mai mare decat s-a anuntat (6,7%) si investitori care se pare ca-si iau talpasita. E drept ca salariile sunt de mizerie, e drept ca e inadmisibil ca o tara europeana sa aiba salariul minim de nici 200 de euro, dar este poate cel mai tembel moment in care sa faci greva. Sunt disponibilizati mii de oameni in tara si altii au ideea brilianta de a cere mai mult. Sa ni se dea, sa ni se faca. O mentalitate de care probabil vom scapa cu greu. Sau poate nu vom scapa deloc. Si atunci de ce ne mai miram ca cei cu oaresce cap pe umeri se indreapta spre tari mai “plictisitoare”, dar mai sigure? Pentru ca pana nu vom intelege ca trebuie sa mai si facem cate ceva cu manuta noastra, n-o sa putem scoate nasul la lumina si sa cerem salarii europene si tot tacamul. E timpul sa ne responsabilizam, sa invatam sa nu mai cerem in van si sa ne punem la contributie resursele pentru creare, constructie, nu doar distrugere.
Va las cu discursul meu populist si va indemn sa urmariti alegerile din SUA. Doar maine vom avea un alt “cel mai puternic om din lume”. Speram sa fie ceva mai destept ca Bush…
Enjoy!
Posted on | October 29, 2008 | No Comments
…sau Victoria’s Secret. Acel brand la care noi, astia (mai exact astea) din Europa, ne gandim cu jind si daca avem sansa sa trecem iazul, cu siguranta nu ne scapa. Cel putin cred ca vorbesc in numele multor femei, dar si al unor barbati carora le-ar placea ca sotia/amanta/prietena/ibovnica sa aiba lucrusoare de pe acolo.
Am decis in urma cu aproximativ o luna sa imi incerc norocul in lumea shoppingului online, si bineinteles m-am oprit prima oara la Victoria’s Secret. Nu mi-am comandat lenjerie, spre stupoarea generala, ci haine pentru ca na, sunt mai frumoase si mai ieftine decat la noi. Am avut remuscari o gramada de timp…ca am dat bani multi pe nimic, ca daca nu arata in poze, etc etc, dar cum in urma cu cateva zile am ajuns sa dau 440 ron pe doua fuste amarate din S Oliver, incep sa cred ca merita tot tambalaul.
Si cum tambalaul mentionat a trebuit incercat pe propria piele, pentru ca nu am gasit informatii relevante pe nicaieri inainte sa dau comanda, iata cateva hints and tips:
* ideal este sa aveti pe cineva “acolo” (SUA si Canada) care sa va iubesca indeajuns de mult incat sa primeasca pachetul pt voi si apoi sa-l trimita mai departe, voua, ca si cadou. Altfel veti plati TVA aplicat costurilor+transport, iar apoi la suma noua veti plati si taxe vamale (nu stiu cuantumul lor, am auzit 200 de variante, undeva intre 12-30%).
* la VS sunt mai mereu promotii, reduceri,cadouri etc, deci merita sa “panditi” asa ceva pentru ca puteti iesi muuult mai ieftin. De ex, au reduceri 25% pentru toata comanda, 20% pe un anumit produs, lipglossuri cadou si multe alte nebunii
* masurile lor sunt un picut mai mari ca ale noastre, la haine cel putin. Exista tabele de masuri pentru cam toate articolele, mai putin pentru pantofi unde n-am gasit nici sa dau cu tunul. Din proprie experienta, se traduc aproximativ 38 – 8, 39 – 9 si tot asa.
* cititi la materiale cu atentie, pentru ca photoshopul poate face minuni pe poze, dar e bine sa stiti mai exact ce cumparati.
* ce am comandat eu a fost de calitate ff ok, nu ma pot pronunta in privinta tuturor produselor, dar pana acum e mai mult decat bine. Am doua colege innebunite dupa lipglossurile Beauty Rush deci se pare ca si alea sunt bune. Insa nu merita sa comandati doar atat, pentru ca transportul e in functie de valoarea comenzii, nu de masa efectiva a coletului (pentru glossuri va recomand Pure Body Delights, aduc si de la Victoria’s Secret si iesiti muuult mai ieftin).
*desigur, cel mai bine e sa va strangeti mai multe, pentru ca va costa transportul proportional mai putin.
* la posta vi se va deschide coletul, daca exista factura inauntru veti plati taxele aferente. Daca nu, am inteles ca se platesc conform unor preturi de catalog, care sunt mai mici se pare. Oricum, fiti sigure ca vi-l deschide, mie mi l-au deschis si era gift, deci teoretic n-ar fi avut de ce. Ca atare, aveti grija sa nu ramana vreo factura prin interior. Din ce am inteles insa, daca vine direct de la VS coletul ajunge la Baneasa/Otopeni unde trebuie sa fie vamuit deci nicio sansa de evitare a costurilor aditionale.
*dureaza cam 3 saptamani livrarea normala, asa ca va trebuie ceva rabdare.
*daca aveti acea “persoana” de care vorbeam mai devreme, puteti gasi de multe ori oferte de free shipping (pt State si Canada, of course) ceea ce va mai scuteste de niste plati. Veti plati insa sales tax care reprezinta vreo 9% din valoare. Transportul va fi taxat la kg apoi, eu am platit 84$ pe vreo 7-8 kg, dar daca sunteti mai multe, din nou, e mai bine.
All in all, daca ai putina rabdare si un card in euro, merita. Calitate super ok fata de preturi (chiar indexate cu taxe si transport si alte minuni) si o varietate de modele (mai ales la lenjerie si alte prostioare) pe care aici nu o vom gasi in veci. Iar cand ajunge pachetul…fericirea atinge cote maxime
Enjoy!
Posted on | October 27, 2008 | 2 Comments
Sting vine la Bucuresti. Pe 10 februarie. Biletele s-au vandut. TOATE. In cinci zile. Chiar si alea de 750 ron. Going to kick myself.
Have a nice day!
Posted on | October 27, 2008 | 5 Comments
Iata ca din cand in cand il mai apuca pe om si mersul la film: stiti voi, cu tot tacamul, floricele, cola, relaxare. Sau nu. Vineri seara am simtit nevoia stringenta de a ma duce la o comedie usurica, si am ales “Mama are un nou iubit” sau
My Mom’s New Boyfriend (va povestesc imediat si despre film) la Hollywood Multiplex. Pana aici, nimic iesit din comun. Am facut rezervare, eu trebuie neaparat sa merg la sigur cu chestiile astea
si m-am infiintat cu 45 de minute mai devreme la coada la casa de rezervari. Eh, si aici incepe jalea.
Intai am stat 30 de minute la coada. 30 de minute la o coada de vreo 20 de oameni (care isi luau bilete cate doi, deci practic vreo 10 maxim) care asteptau la singura casa de rezervari unde nu stiu ce rola nu stiu ce problema avea. Mda… si nu se putea muta casa, nu se putea face nimic, trebuia doar frecata rola aia din 2 in 2 minute. Evident, dupa ce am ajuns la casa, rezervarea fusese anulata. De ce Dumnezeu nu se pot plati bietele alea nenorocite de acasa, cu cardul, pentru a se emite niste bilete electronice (pana si la avion se poate face asta) si de ce trebuie anulata rezervarea cu “30 de minute inainte” (in realitate cu vreo 15) nu voi intelege niciodata. Daca fac rezervare, inseamna probabil ca vreau sa prind un loc bun chiar daca ajung mai tarziu la film, atfel imi luam bilete cu 3 ore mai devreme si nu aveam probleme. La casa mi se spune apoi ca nu primesc redus desi am carnet de student pentru ca nu e vizat pe anul asta. Degeaba explic ca trebuie sa mi se emita alt carnet si ca teoretic asta e valabil pana atunci…nimic. Sa zicem. 20,5 RON/bilet. Cam mult pentru ce a urmat…
Ajungem plini de draci ov corz in holul ala maaare dintre salile de cinema de la etaj. Stiti voi, acolo unde se vand bauturi si floricele overpriced. Ca sa pot plati 25 de ron pe 2 pahare de cola si o punga de popcorn, am stat inca 30 de minute la coada. 30 de minute, din nou. De ce? Pai pentru ca tot holul de care povesteam era plin de oameni, care formau cu gratie 2 cozi. De ce doar 2? Pai doar atatea functionau, asa ca…stai. Si stai. Si stai nenica. Am intarziat 15 minute (de reclame din fericire) ca sa obtin un amarat de meniu romance. Pe care desigur ca nu l-am terminat pentru ca la ei mediu inseamna 0.75 l de cola, de ex., iar mic, 0.5. Mai am putin si imi voi lua meniuri de la copii, ca sa pot sa termin ce-mi pun ei in punga.
Eh, si apoi apogeul: ajungem in sala. Filmul nu incepuse din fericire, ne gasim locurile fara probleme, sala fiind mica, dar plina. Norocul nostru insa abia atunci se arata. Pe randul din fata, cocalarimea din Romania a hotarat sa vina la film. Si nu oricum, ci cu stil. Pentru ca atunci cand vin ei la film, lumea trebuie sa le multumeasca, si sa se bucure de prezenta lor. Asa ca intai, isi fac loc: “Dati-va si voi (tot randul) un loc mai incolo sa stea si el aici (se pare ca nu mai prinsesera locuri impreuna asa ca oamenii se descurcau si ei cum puteau). Apoi, se aseaza:”Da-te ma sa stau si eu! Stai ba ca versi aia! Nu mai rade ba!”. In “soapta”, desigur. Nu va mai spun decat ca la orice faza stupida a filmului se radea in hohote, comenta si tipa mai ceva ca la meci.Iar la toaleta apoi, atat ei cat si ele tipau intre cabine de se-auzea pana afara, speriind nestiutorii care nu avusesera onoarea sa stea cu ei in sala. De ce? Pai pentru ca suntem o tara libera, de’aia!.
Despre film, mai bine: o comedie usurica, fara cine stie ce intriga sau actiune, dar draguta pentru putina relaxare (daca evitati situatiile de mai sus). Meg Ryan din pacate arata bestial la corp dar se pare ca si-a pus ceva botox in buze ca atare nu mai are zambetul cu care eram obisnuiti, ci unul mai…chinuit. Banderas n-a invatat inca engleza fara accent iar Colin Hanks, surpriza! e baiatul lui Tom Hanks (asta am aflat-o ulterior filmului)…daca va uitati atent se vede si la fizionomie. Filmul il recomand, dar poate asteptati sa vina DVD-ul si sa va luati un plic de popcorn la 2 lei si o sticla de 2 litri de cola la vreo 4, si iesiti cu siguranta mai ieftin decat mine. Asta pentru ca nu incurajez downloadatul de pe net care are un pret si mai mic
Enjoy!
« go back —
keep looking »
