Si inca o leapsa…
Posted on | August 8, 2009 | 1 Comment
De-as fi…
O FLOARE … un trandafir alb
UN ANOTIMP … vara
O LUNA … iunie
O CULOARE … turcoaz (mai exact teal)
UN ANIMAL … pisicuta
O PIESA VESTIMENTARA … un neglige de matase
UN FRUCT … zmeura
O PIESA DE MOBILIER … un fotoliu
UN OBIECT … un stilou
O MELODIE … Mercy – Duffy
UN VIDEOCLIP … Thank You for Loving Me – Bon Jovi
UN INSTRUMENT MUZICAL … o vioara
O PERSOANA APROPIATA … bunica mea
UN COPAC … un salcam inflorit
O STROFA … ok, e o poezie intreaga, If, scrisa de R. Kipling
| IF you can keep your head when all about you Are losing theirs and blaming it on you, If you can trust yourself when all men doubt you, But make allowance for their doubting too; If you can wait and not be tired by waiting, Or being lied about, don’t deal in lies, Or being hated, don’t give way to hating, And yet don’t look too good, nor talk too wise:If you can dream – and not make dreams your master; If you can think – and not make thoughts your aim; If you can meet with Triumph and Disaster And treat those two impostors just the same; If you can bear to hear the truth you’ve spoken Twisted by knaves to make a trap for fools, Or watch the things you gave your life to, broken, And stoop and build ‘em up with worn-out tools: If you can make one heap of all your winnings If you can talk with crowds and keep your virtue, |
UN ORAS … Venetia
UN FEL DE MANCARE … aaah, greu…poate somon fume cu sos de lamaie?
O CARTE … Dincolo de bine, dincoace de rau de Aurora Liiceanu si Alice Nastase
UN SUPEREROU … Catwoman?
UN FENOMEN … roua
O PARTE A CORPULUI … ochii
O MASINA … VW Beetle
UN PERSONAJ DE FILM … haha, cred ca Hermione Granger, din seria Harry Potter
UN FILM … Love Actually
UN LOC … un luminis in padure
O CLADIRE … o casuta la munte
O LEGUMA … cred ca salata verde (se pune la legume, nu?)
UN TELEFON … Nokia 6555
CEVA DULCE … tarta cu fructe (capsuni sau zmeura 
)
UN SERIAL … Friends sau Desperate Housewives
UN GEST … un sarut
O BAUTURA … sampanie
UN OBIECT DE EXTERIOR … un balansoar
O MATERIE … diamant
UN NUME … Rebecca
UN PARFUM … J’adore de la Dior
O ORA … 9 dimineata
UN AN … 2009
O DESTINATIE DE VACANTA … Elvetia
Leapsa de la Alyna si Ina
Posted on | August 8, 2009 | 1 Comment
Nu mi-au dat ele mie personal leapsa, dar mi-era dor de una asa ca…
1.Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţiici al 4-lea rând:
“Oh please!” She sighed. “Let’s not do serious today! I can’t; (Kathleen Tessaro – The Flirt)
2.Fără să verificaţi, cât e ora?
10:40
3.Verificaţi
10.40 (WOW!)
4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?
pantaloni lounge negri, tricou polo roz
5.Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
La mail
6. Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Vantul de afara, cineva in casa intinde masa plianta.
7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Ieri, am fost la Starbucks si am luat goodies si la Diverta si am luat DVD-uri
8.Ce-aţi visat ieri noapte?
Nu-mi amintesc nimic
9.Cand aţi râs ultima dată?
Ieri, m-am uitat la Ice Age (1)
10.Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Nu.
11.Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Dubioase intrebari…
12.Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Ummm, plec in Elvetiaaaaa!
13.Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Isabela, Josephine
14. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Vreau fetita! Bine, poate Stefan, sau Daniel, sau Albert…
15.V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Hehe, de azi in 8 zile, o sa si locuiesc!
16.Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
Welcome! We have cookies!
17.Daca aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
World Peace? No more sickness? Universal cures?
18.Vă place să dansaţi?
La nebunie!
19.George Bush?
Ugh…
20. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
La televizor? Cred ca Ned&Stacy
21.Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Pai, sa vedem: Olivia, Gabriela si oricine mai are chef 
In The Closet
Posted on | August 8, 2009 | No Comments
One of my favourite Michael Jackson songs. The woman singing is actually Princess Stephanie de Monaco and the one in the video…well, I don’t think she needs any introduction. Anyway, I looove this song!
P.S. I know I’ve been quiet lately, but I promise that once I settle in Switzerland in like 10 days, I’ll be back on track
MacBook Pro 13″
Posted on | August 3, 2009 | 1 Comment
Brand new! Stiu ca am cam tras chiulul in utima vreme, dar trebuie sa va spun ca a fost intemeiat: mi-am cautat casutza, m-am pregatit de master, am scos un milin de adeverinte si adeverintele si, nu in ultimul rand, mi-am “tras” un MacBook Pro de 13″ frumusel foc. De pe el va scriu acum si de pe el voi scrie de acum incolo. Pentru cei care cred ca ma laud, think again: sunt doar ultra-super-extra happy ca l-am luat 
. Si o sa va spun cum se comporta pe viitor.
In curand, va povestesc de ultimul film Harry Potter, de vreo 2 carti proaspat citite si, bineinteles, de Ice Age 3. Stay tuned!
Cheri
Posted on | July 20, 2009 | No Comments
I can’t criticize his character, mainly because he doesn’t seem to have one!
Cand am iesit de la film, primul meu gand a fost “ce-a mai fost si asta?!”. Inca nu m-am lamurit exact. O ora si jumatate de scene puse laolalta care, teoretic, ar fi trebuit sa “dea” un film. Eu una, nu cred ca le-a iesit. Si nu pentru ca n-ar fi avut premise bune. In toate descrierile filmului, am aflat ca Lea, o fosta prostituata de lux din Parisul perioadei pre-Primul Razboi Mondial, il ia sub aripa sa protectoare pe Fred, poreclit Cheri, fiul unei foste “colege” pentru a-l initia in arta amorului. Din punctul meu de vedere, in film nu exista asa ceva.
Da, exista un moment dubios la inceput cand mama lui Cheri, Charlotte, ii lasa pe cei doi in aceeasi camera si isi freaca palmele incantata cand acestia doi se saruta. Da, este foarte fericita cand Lea pleaca in Normandia cu mai noul si proaspatul ei iubit si il tine pe cheltuiala ei 6 ani de zile. Am ratat insa partea cu initierea in arta amorului caci, dupa cum vom vedea ulterior, ori el a fost un elev batut in cap, ori ea o profesoara lamentabila. Dupa ce trec anii, iar Fred ajunge la 25 de ani, mama sa ii planifica o nunta cu o fata tanara si frumoasa, fiica unei alte foste colege de breasla (da, se pare ca oamenii din meseria asta solidarizeaza mereu). Desi nici Cheri, nici Lea nu au planuit sa se indragosteasca unul de celalalt, inevitabilul are loc iar casatoria aranjata nu le aduce decat suferinta. Din pacate, nu numai ei au parte de ea, caci tanara mireasa este pusa intr-o situatie extrem de trista, cu un sot care, dupa cum spuneam, n-are nicio idee despre cum e aia cu “facutul de dragoste”, si pe deasupra isi tot aduce aminte de fosta amanta, dar e indignat cand ea ii critica felul de a se purta. Care, ca idee, este incredibil de nepasator, superficial, enervant, suficient de stresant incat sa ma faca sa imi doresc sa ii ard doua palme la fiecare 10 minute din film.
Ceea ce m-a intristat insa la acest film este faptul ca avea, din start, toate premisele unui film cu adevarat bun: actori renumiti (printre care Michelle Pfeiffer, pe care eu o stimez si apreciez enorm), decoruri si costume superbe (la asta le dau 10), o poveste interesanta si interesul spectatorilor. Cu toate acestea, au esuat cu gratie si au creat o lalaiala fara cap si fara coada, cu un narator ca de povesti de adormit copiii si care te lasa cu impresia ciudata ca…ai ratat ceva. Parca ar mai fi fost pe undeva scene pe care nu le-ai vazut, pe care le-au taiat, care s-au pierdut undeva, in neant. Puteau foarte bine sa mai prelungeasca totul cu jumatate de ora in care sa dea un sens actiunii. In schimb, ne-au lasat incercand sa ne dam seama, dupa cum spuneam: “ce a mai fost si asta?!”.
P.S. Un lucru bun la acest film este poate faptul ca m-a facut sa fiu curioasa in privinta cartii. Dar nu mai am cine stie ce sperante…
Articol scris pentru www.filmblog.ro
The truth…
Posted on | July 17, 2009 | No Comments
…in legatura cu “miraculoasa schimbare a lui Michael Jackson, din negru in alb. Sincera sa fiu, pana acum 20 de minute habar n-aveam de ce i s-o fi pus pata omului sa se faca alb, mai ales ca in general se declara “mandru de a fi african american“. Asa ca, de unde si pana unde decolorarea asta? Am crezut ca poate un impresar imbecil si avid de bani s-a gandit ca asa i-ar aduce mai multa publicitate si, implicit, bani. Dar, pana la moartea lui, nu m-am obosit sa aflu cum de a ajuns de la ciocolatiu la culoarea hartiei de copiator.
Cand stau sa ma gandesc ca presa nu s-a obosit sa dea niciodata asemenea informatii, realizez din ce in ce mai mult ca nimeni nu s-a straduit macar, poate pentru ca o stire cu “MJ a decis sa se albeasca” vinde mai mult decat una in care se spune adevarul, si anume ca starul avea vitiligo. Pentru cei interesati, vitiligo este o boala de piele, inofensiva in sine, dar care da pete albe pe piele, mai multe sau mai putine, mai mari sau mai mici, dupa caz. Un factor important in evolutia bolii este nivelul de stres. Si este evident ca MJ avea parte de o gramada de stres. Astfel, combinata cu lupusul (din fericire in stare latenta), boala a inceput sa-si faca simtita prezenta. Petele au inceput pe maini (de unde manusa arhicunoscuta), pe fata mai apoi (daca ne uitam cu atentie la Thriller, vedem ca Michael are un machiaj destul de puternic pe fata – facut pentru a acoperi petele albe. Cum tratamentul nu a avut mare efect, starul a ajuns la momentul in care mai mult de jumatate din suprafata corpului sau era alba. Asa ca pasul firesc (si mult mai simplu) a fost depigmentarea pielii. Dar pielea, lipsita total de melanina, nu mai putea fi expusa la soare. Iar parul ii luase foc inca din 1984, la o reclama Pepsi. Si astfel au aparut hainele mereu cu maneca lunga, peruca, ochelarii de soare, masca.
Pentru cei interesati, gasiti mai multe informatii (si poze relevante) aici si aici. Ah, si propria lui declaratie plus o gramada de extra info aici.
Nici macar nu stiu ce m-a apucat sa scriu toata informatia aici. Mi s-a parut doar oarecum “corect” fata de Michael Jackson, ca macar acum, dupa ani de zile in care a fost condamnat pentru albirea pielii si alte tampenii, sa se afle adevarul. Poate multi il cunosteau deja. Eu, dupa ce am aflat, am vrut sa-l impartasesc si altora. El…odihneasca-se in pace. Macar acum sa aiba parte de liniste.
…about Michael Jackson “bleaching”. You see, up until now, I had no interest really in why Michael Jackson had decided to “bleach” his skin. As I heard/read in the media, there were rumours about it just being one of his fads, as an international superstar. Should’ve rang a bell though that he always said that he was proud to be an African American. However, it never crossed my mind to even google it. He had to die in order for me to do that. And I found that there was a disease. It’s called vitiligo. Although not lethel, it causes white spots to appear on the skin, unevenly, randomly, usually spreading. What usually boosts its effects is stress. And we all know MJ was under a lot of stress. Also, he had lupus. Another disease that, although potentially lethal by nature, was in remission in his case. Therefore, a lot of stains appearedon his face and body. At first, as you may notice around the Thriller era, he tried to conceal it with make up. With the famous glove. With sunglasses, long sleeves, white, long socks.
Eventually, he had to come out and say it on Oprah, in 1993. He had to stop the rumours that he was not “proud” of his African heritage. He also had to choose between full body make up all the time, or depigmentation, as the vitiligo had already affected more than half of the area of his skin. His hair had been burnt in a tragic accident in 1984, while filming for a Pepsi commercial. Hence, the wig. He had a troubled, horribly difficult life, and yet managed to stay in the spotlight and amaze us with one hit after the other. I’m not even sure why I’m writing all of this here, but as I had no clue about all of this until half an hour ago, I assumed there are more people like me, wanting to know a little more that superficial news.
You can find more info on this here and here. As for him, may he rest in peace.
The Flirt
Posted on | July 13, 2009 | 1 Comment
Cand am plecat in Grecia m-am inarmat, bineinteles, cu carti, sa fiu sigura ca nu ma plictisesc la plaja (asta dat fiind ca planuiam sa iau tot soarele si sa-l transform in bronz). Am ales The Flirt, de Kathleen Tessaro si Mananca, Roaga-te, iubeste de Elizabeth Gilbert. Pe a doua nu am terminat-o inca, m-am cam blocat la “roaga-te” se pare. Dar acum vreau sa va scriu despre The Flirt, o carte usurica (desi n-ai zice, are peste 400 de pagini) de vara. Nu ramai cu lectii de viata bine intiparite in minte sau sfaturi de dat nepotilor, dar pentru mare este numai buna.
Firul actiunii se concentreaza, evident, pe arta flirtului si pe presupunerea – fapt veridic cica – ca ar exista un soi de societate secreta care cu asta se ocupa: barbati frumosi, tineri, irezistibili, flirteaza cu femei cu o mare nevoie de apreciere si carora o astfel de “aventura” aparent nesemnificativa le poate schimba viata. Paradoxal, cei care achita cecurile (cu multe zerouri in coada) sunt chiar sotii respectivelor, dornici sa-si puna casnicia pe un fagas normal si sa regaseasca femeia de care s-au indragostit.
Hughie este unul din proaspetii angajati ai respectivei firme, actoras fara un scop precis in viata, frumusel foc si caruia noul job i se potriveste manusa. In plan secundar apare prietena sa (sau ma rog, prietena-lui-doar-pentru-sex) Leticia, o tanara creatoare de lenjerie custom made. Trebuie sa recunosc ca asta a fost partea care mi-a placut cel mai mult. Adica, sa va explic, lenjerie facuta din materiale extraordinar de scumpe in asa fel incat sa scoata in evidenta tot ce e mai frumos la corpul unei femei si sa ascunda micile defecte? Oh please, un vis neimplinit. Tot in background dam de o chelnerita cu veleitati artistice neasteptate, o femeie maritata cu un barbat extrem de bogat, dar care, nu are, bineinteles, nicio idee despre ce si-ar dori sotia sa (nu, inselatul nu este o buna optiune), un instalator care devine peste noapte extrem de sexy, sora si mama lui Hughie, noii prieteni – colegi de flirt ai acestuia si tot asa. Da, daca este ceva ce m-a nemultumit la acest roman este ghiveciul de personaje care aparent nu au nicio legatura si, desi la sfarsit ar trebui sa avem parte de acea revelatie – totul se pune la locul lui, eu n-am ramas impresionata.
Per total, in carte regasim cateva tehnici destul de interesante de flirt, 2 tentative minunate de cucerire (aaah, scrisorele, sampanie, flori, tot tacamul), descoperirea sexualitatii unuia dintre personaje, costumatii extrem de scumpe si bine puse la punct (mai ales cand vine vorba de barbati, de data aceasta) si vreo 2-3 scene de sex care, sincer, nu-si prea aveau rostul, dar sunt si ele, acolo.
Per total, o carticica dragutica, amuzanta, de vara. O gasiti pe Amazon (am inclus-o si in lista mea din banner) mai ieftin decat in Diverta. Pentru plaja, mare, cand toata lumea numai la flirt se gandeste, eu cred ca e perfecta
When I left for Greece, I packed two rather easy to read novels: The Flirt, by Katheleen Tessaro and Eat, Pray, Love by Elizabeth Gilbert (I didn’t finish this one yet, I got stuck at the praying part). The first one, however, is the one I’d like to talk about. As you may have guessed, the whole narrative revolves around the art of flirting. To be more precise, it reffers to some top secret society that supposedly hires young, attractive, irresitible young men that should flirt with women who have lost the confidence in themselves. The check comes, amazingly, from the husbands, who want their marriage to come back to normal and find the women they had fallen in love with in the first place.
Hughie is one of the recently-hired men of the ocmpany. He’s supposed to be an actor, but apparently cannot find his purpose in life. The job suits him well, I say. In the background, we find his girlfriend (or more accurately, I’d say his f&*^%-friend, pardon my french, it’s how they call it in the book!) Leticia who owns a designer lingerie shop. I’d say this was my favourite part: custom made lingerie with only the finest materials, made to entice and show the female body at its best. My dream job, I’d say! Also, we meet Rose, a waitress with hidden artistic abilities, a plumber who becomes all hot and sexy overnight, some unfulfilled wife of a very rich guy who knows nothing about her or her needs, Hughies mother, sister and new friends in the flirt business.
Actually, this is one part of the book I didn’t pretty much enjoy: the fact that everything is supposed to be all messy at first and gradually untangle but it does so in a quite obvious, unimpressive way. All in all, we get a few flirting techniques, some useless sex scenes (really had nothing to do with the actual narrative line but they were there anyway), 2 wonderful ways of conquering a woman’s heart (with letters and flowers and champagne and everything) and some getting out of the closet. Perfect for a holiday read, but don’t expect any revelations or lifelessons to be learned. You can find it on Amazon (check out my new widget!) for 6 pounds. Enjoy!
Thassos – emerald island
Posted on | July 12, 2009 | 6 Comments
Cu maaaare intarziere…
Probabil un titlu mai putin original ar fi fost greu de gasit, dar abia asteptam sa incep sa va scriu cat de minunat a fost in Grecia. Pentru cei care nu stiu, m-am balacit in apele Marii Egee o saptamana intreaga, si m-am uscat la soare pe plajele insulei Thassos. Am ales Thassos pentru ca era destul de aproape, auzisem numai minunatii despre el (ea- insula?) si pentru ca nici nu aveam cine stie ce buget mirobolant. Asa, cu 500 de euro de persoana, am stat la conditii de 4 stele, ne-am rasfatat in fiecare zi la terasa si am luat si ceva suveniruri pentru acasa. Prin contrast, in Romanica ne-ar fi costat simtitor in plus iar nu cred ca putem compara conditiile .
Sa incep cu inceputul. Traseul l-am facut cu masinuta (pe care o s-o laud ceva mai incolo pentru deosebitele ei abilitati) pe traseul Bucuresti – Giurgiu – Ruse – Byala – Veliko Tarnovo – Gabrovo – Sipka – Kazanlik – Harmanli – Svelingrad – Ormenio – Orestiada – Didimothico – Komotini – Keramoti – Limenas. Copy-paste aici un textulet furat de pe forumul softpedia care ne-ar fi fost extrem de util daca nu l-am fi uitat acasa. Asa ca il pun aici, macar altii sa se bucure de el:
Bucuresti ……………….. ora: 4,15 ……………. Km. 0
Giurgiu ………………….. ora: 5,15 ……………. Km. 67
aici am pierdut vreme la coada sa platim taxa de pod (25 RON) si taxa de drum Bulgaria (5 EUR)
Ruse …………………….. ora 6,10 …………….. Km. 72
Byala ……………………. ora 7,00 …………….. Km. 138
aici se desparte drumul catre Sofia si Veliko Tarnovo
Veliko Tarnovo ……….. ora 7,35 …………….. Km. 181
Debelec ………………… ora 7,50 …………….. Km. 195
aici am pierdut ceva vreme si am facut cativa kilometri in plus cautand drumul catre Nova Zagora;
intr-un tarziu am aflat ca drumul asta este inchis pentru reparatii, asa ca nu pierdeti vremea intrand in Debelec, ci
luati-o inainte catre Gabrovo
dupa Gabrovo incepe urcusul pe Sipka, foarte frumos dar cu serpentine…
Kazanlik ……………….. ora 9,45 ……………… Km. 299
au inceput sa apara indicatoare catre Svilengrad si Istambul, urmati-le
drumul devine prost, treceti de Radnevo si Galabovo
Harmanli ………………. ora 11,21 …………….. Km. 417
drumul devine din nou lat si bun
Svilengrad ……………. ora 11,44 …………….. Km. 452
aici apar indicatoare mari pe care scrie Grecia
normal este sa va luati dupa ele
Ormenio ……………… ora 11,55 ……………… Km. 462
granita cu Grecia, plictisitor de libera.
dupa Ormenio incepe o sosea super buna care o ia inspre sud, pararel cu granita greco-turca, pana aproape de mare
Orestiada ……………… ora 12,25 …………….. Km. 506
Didimothico …………… ora 12,38 …………….. Km. 527
intrare pe autostrada .. ora 13,15 …………….. Km. 587
treceti pe langa Alexandroupoli
Komotini ………………. ora 14,15 …………….. Km. 670
treceti pe langa Xanthi
stanga catre Keramoti ora 15,00 ……………… Km. 745
Keramoti ……………… ora 15,20 ……………… Km. 764
aici nu aveti cum sa nu prindeti ferryboatul de 15,30 catre Thassos
si uite asa, din aproape in aproape ati ajuns pe insula.
Concediu placut!
Dupa cum spuneam, ar fi fost tare util sa avem asta dupa noi, mai ales ca eram nedormiti de 2 zile si am cautat si noi Nova Zagora orbeste, dat fiind ca GPS-ul nu stia de reparatii . Dupa inca vreo doua ocolisuri in orasele bulgaresti (infect semnalizate) am ajuns pe la 19:00 in Limenas si n-am mai apucat o baie, cum speram eu. Ne-am scos totusi parleala zilele urmatoare, nu va faceti griji 
. Am sunat la gazda noastra, proprietara Thassian Villas – Elsbeth Sinodia – si am gasit drumul rapid, dat fiind ca ne-a condus ea. Vilele sunt absolut superbe, asezate toate 6 pe un deal cu maslini, cu piscina fiecare si dotate cu orice ai putea avea nevoie, incepand de la halate de baie si terminand cu storcator de fructe. Curatenie si schimbat cearsafuri se faceau la fiecare 2-3 zile, mobila simpla dar de bun gust si o priveliste incredibila de la balcon (-oane:)).
Asadar am ajuns, am fost sa mancam la o taverna, Mouses pe numele ei, cu o servire impecabila si vin si prajitura din partea casei. Chelneri amabili (putin spus amabili), mancare multa si buna buna (e drept ca eram oricum morti de foame) si o nota de plata de 12 euro/persoana, cu tot bacsis. Cam atat am dat in fiecare zi pe papa. Eu raman de fiecare data super impresionata de modul de servire din Grecia. N-am ajuns inca in Turcia, unde se pare ca ar exista concurenta acerba la capitolul asta, dar pot spune ca la greci comportamentul chelnerilor (ma irita doar felul in care mai te trag cu totul la ei in taverna uneori) in 90% din cazuri este exceptional. Ca sa nu mai spun ca in general patronii vin sa te intrebe de sanatate si de cele mai multe ori primesti vin, cafea sau desert din partea casei.
In fiecare zi am schimbat plaja, vilele nefiind oricum aproape de vreuna. Asa ca am incercat si noi plajele cele mai laudate, mai exact:
Tarsanas – ar fi pe ultimul loc, nediferentiandu-se prea tare de o plaja din Eforie Sud. Foarte mica si ingusta, si nici prea ucrata (cand vine ovrba de alge si scoici, in niciun caz murdarie sau gunoaie). Este totusi cea mai apropiata de vilele Thassian.
Golden Beach – foarte laudata, frumusica, dar nici pe departe “cea mai cea”. Mai curata, mai mare decat Tarsanas, recomandati sunt papuceii de intrat in apa pentru ca aricii de mare sunt la ei acasa in zona. Apa este (ca peste tot) extrem de curata si frumoasa, amatorii de snorkeling se pot delecta cu uitat la pestisori si arici de mare sau chiar racusori. Dupa cum spuneam, nu utiati de papucei (puteti cumpara niste imitatii de Crocs cu 4 euro de acolo). Ce nu ne-a placut la Golden Beach a fost taverna, singura din zona pe care am gasit-o, nu mai stiu cum se numea. Noi cautam Playa de Oro (pe care va doresc s-o gasiti, lumea o ridica in slavi) si ne-am oprit, de foame, la asta. Desi mancarea a fost buna, servirea a cam scartait.
Aliki – Foarte frumoasa, dar cam inghesuita. Cineva a avut ideea ca fiecare restaurnt de pe plaja sa ofere sezlonguri gratuite clientilor sai. Cum taverna noastra avea sezlongurile pline, ne-am mutat mai incolo, la umbra. N-a fost rau. Apa minunata, extram de clara si albastra, mai ales la adancimi mai mari. Din pacate nu este prea mare, de unde si aglomeratia. In plus, exista si o crescatorie de corali pe care o puteti admira daca urcati putin pe stanci (eu n-am urcat, o sa ma documentez ce si cum). De mentionat ca pentru a ajunge, va opriti in Aliki pe unde vedeti mai multe masini parcate si apoi o veti lua pe o carare in jos, pe propriile picioare. Noi am ratat-o si am ajuns la o manastire care n-avea treaba cu planurile noastre de plaja dar, pentru cei interesati, arata promitator .
Skala Marion – poate era asa linistita pentru ca am ajuns noi seara. Un apus superb, liniste, nisip fin, minunat. Ocazie buna pentru unii foto-maniaci sa isi exerseze talentele. Am gasit si un catelus frumos si apa calda calda.
Pe locul intai, inconestabil, Makryammos Beach – apartine hotelului cu acelasi nume, unde va puteti caza intr-unul din minunatele bungalow-uri (cele mai scumpe sunt aproape…in apa, cu cararuie direct in mare) si unde planuiesc sa stau cu urmatoarea ocazie (o sa strang bani intens). O plaja incredibil de curata, 7 euro/sezlong, apa mica si calda. Si cand spun mica, ma refer la faptul ca e pana la genunchi cel putin primii 15 metri. Superb, un peisaj de vis cu munte/mare, foarte greu de uitat.
De plimbat in statiuni nu am prea apucat, am vizitat Potos (cea mai turistica, din ce am inteles) cu o taverna minunata, Irene, unde au un chelner care vorbeste romana fluent si Limenaria, unde nu am stat sa mancam pentru ca era prea…pustie. In schimb sunt multe taverne si cafenele pe malul marii, care arata promitator. De acolo am cumparat in schimb niste gogosele grecesti incredibile, lokume (sau cel putin asa cred ca se numeau) cu miere si scortisoara, si, bineinteles, kataif si baclava. Bun, bun, bun de tot . In Limenas de remarcat sunt tavernele Mouses si Thassian, pe care am gasit-o din pacate abia in ultima zi. Se afla inspre portul vechi, unde veti gasi si suveniruri de toate felurile (recomand Evridiki, un magazinas cu suveniruri mai aparte).
Un highlight al excursiei a fost, desigur, masinuta mea Toyota Yaris (pe care trebuie sa o laud, poate ma platesc de la companie:)) care si-a facut treaba impecabil, de la Bucuresti, km 0, pana inapoi, tot la Bucuresti, la km 1800 de data aceasta (700 dus, 700 intors, 400 pe acolo). Am incaput 4 oameni in ea plus bagajele pentru 3, suveniruri si toate nebuniile (ulei de masline, miere de Thassos), si mi-a consumat 5 – 5.5 la drum intins. Adica am facut 3 plinuri mari si late. De remarcat a fost insa momentul cand, din cauza unei mici scapari a tovarasilor nostri de calatorie care au lasat luminile aprinse la Nissan-ul lor Pathfinder, ne-am vazut nevoiti sa impingem “masinuta”. Dupa vreo 4-5 incercari nereusite, masinuta mea a tractat bolidul de 2 tone si am reusit sa-l pornim. Inca ma mai minunez , dar am o gramada de martori sa va spuna ca e adevarat. Poze n-am, ca nu m-au lasat langa sufa 
.
Cam astea ar fi de spus despre Thassos, o insula mirifica (nu uitati sa faceti un tur complet, mai opriti din cand in cand sa faceti poze) de unde am plecat cu singurul regret ca nu putem sta mai mult. Pentru intrebari, nedumeriri sau date de contact (de acolo), lasati un comment sau scrieti-mi
English version comming soon
Un gest minunat…Stand By Me
Posted on | July 8, 2009 | 1 Comment
Cine vrea sa ma acuze de “fanatism” Bon Jovi, n-are decat. Eu tot o sa promoves filmuletul asta. Despre ce e vorba? Jon Bon Jovi, Richie Sambora (chitaristul de la Bon Jovi, by the way) si un superstar iranian, Andy Madadian s-au strans intr-un studio alaturi de compozitorii Don Was si John Shanks pentru a inregistra o versiune inedita a clasicului Stand By Me, a lui Ben E King in semn de solidaritate americano-iraniana. Cum melodia este una dintre preferatele mele iar Bon Jovi…nu mai are rost sa va mai explic ce-i cu Bon Jovi, bineinteles ca am hotarat imediat ca locul ei e pe blogul meu. Nu a fost facuta cu intentia de a fi vanduta sau ceva similar, e doar un gest frumos intr-o lume in care parca numai lucruri urate se intampla uneori. Enjoy!
If you feel like accusing me of Bon Jovi fanatism, go ahead, knock yourself out. But there wasn’t going to be any way that this video would have escaped my blog. Jon Bon Jovi, Bon Jovi guitarist Richie Sambora and Iranian superstar Andy Madadian recorded this song as a first step to American – Iranian solidarity. Being one of my favourite songs, sung by my favourite band…here it is, not for sale, not meant to be some number one hit, but to remind us we are all “as one”. Enjoy!
From youtube.com:
“Stand by Me”
On June 24, Iranian Superstar Andy Madadian went into an LA recording studio with Jon Bon Jovi, Richie Sambora and American record producers Don Was and John Shanks to record a musical message of worldwide solidarity with the people of Iran. This version of the old Ben E. King classic is not for sale – it was not meant to be on the Billboard charts or even manufactured as a CD…..it’s intended to be downloaded and shared by the Iranian people…to give voice to the sentiment that all people of the world stand together….the handwritten Farsi sign in the video translates to “we are one”. If you know someone in Iran – or someone who knows someone in Iran – please share this link
CREDITS:
STAND BY ME
Andy – Vocals
Jon Bon Jovi – Vocals
Richie Sambora – Electric Guitar and Vocals
John Shanks – Acoustic Guitar
Don Was – Bass
Patrick Leonard – Keyboards
Jeff Rothchild – Drums
Tiffany Madadian and Nikki Lund – Background Vocals
Produced by Don Was & John Shanks
Recorded and Mixed by Jeff Rothchild at
Henson Studio C, Hollywood, CA
June 24, 2009
Thanks to Faryal Ganjehei
Written by Jerry Lieber and Mike Stoller
Farsi lyric by Paksima Zakipour
Video Edited by Gemma Corfield
Mastered by Stephen Marcussen
Later edit: Daca vrea cineva mp3-ul, sa-mi dea un mail, ca l-am downloadat de pe site si i-l trimit cu mare placere. Spreading the Jovi joy
If there’s anyone who can’t download the mp3 from the site, you can always email me and I’ll be glad to help spread the Jovi joy!
Tags: Andy Madadian > Bon Jovi > Iran > Jon Bon Jovi > Richie Sambora > Stand By Me > USA
Descoperire
Posted on | July 8, 2009 | No Comments
Pentru iubitorii de carti care se chinuiau sa afle cum poti achizitiona volumele aparute in colectia “Biblioteca Pentru Toti” a Jurnalului National, am o veste buna: le puteti lua de aici. Inca n-am testat ce si cum, dar e bine ca nu mai trebuie sa pandesc chioscurile cand mai apare ceva nou. Ah, si sa stiti ca exista un lant de magazinute Kiosk unde gasiti in general cartile saptamanii respective si chiar si din urma pentru Jurnalul National, Adevarul, etc. Enjoy!
« go back — keep looking »
