Chat de Chocolat™ » Emma Thompson

Too Lost in You…

Bianca — Fri, 18 Sep 2009 18:50:47 +0000

All alone in a hotel room in Basel…and this is how I feel, exactly. And a Love Actually video never hurt anyone…

Love Actually DVD and soundtrack available on amazon.co.uk ————->

Last Chance Harvey

Bianca — Thu, 23 Apr 2009 13:01:00 +0000

I’m gonna dance your socks off!

Am tot ezitat sa vad acest film pentru ca titlul nu ma atragea si pace. Nici macar nu ma obosisem sa caut ceva despre el, iar in Romania nu parea ca se va lansa vreodata. Curiozitatea insa m-a facut sa dau un mic search si, cand am vazut ca este vorba de Emma Thompson si Dustin Hoffman, mi-am schimbat atitudinea total.

Nu am gresit deloc. O comedie romantica mai « altfel », un umor simplu si mai greu poate de detectat, doua personaje atipice intr-o poveste de dragoste cat se poate de tipica. Harvey Shine este un american venit la Londra pentru a asista la nunta fiicei sale. Job-ul sau se apropie cu greu de visul sau din copilarie (compozitor de jingle-uri TV versus pianist de jazz) si reuseste sa-i manance nervii cu telefoanele insistente. Ajuns in Anglia, descopera ca toti cei care urmau sa participe la nunta erau cazati intr-o vila inchiriata de mama fiicei sale, mai putin el, cazat la un hotel din apropiere. Desi nu se lasa descurajat de asta, si nici de faptul ca nu poate desprinde antifurtul de pe costumul cel nou, isi pierde increderea si optimismul cand afla ca fiica sa a ales ca tatal sau vitreg sa o conduca la altar in locul lui.

Colac peste pupaza, cateva ore mai tarziu afla ca a fost concediat si pierde avionul spre NY. Cu toate acestea, in restaurantul aeroportului Heathrow o intalneste pe Kate, operator de chestionare pe aeroport, pe care o place si pe care este hotarat sa nu o lase sa ii «scape».

Se naste astfel o frumoasa poveste de dragoste, cu doi oameni trecuti de prima tinerete, neincrezatori in fortele proprii si impacati cu dezamagirea atat de bine incat sunt socati cand aceasta nu apare. Isi joaca sansa si isi traiesc viata, chiar inainte de a fi prea tarziu.

Jocul actorilor este, desigur, ceea ce scoate filmul din anonimat (pentru ca, sincer, scenariul nu e cine stie ce capodopera). Emma si Dustin sunt incantatori, simpatici, adorabili, reali. El e mai mic putin de inaltime, ea are o mama preocupata excesiv de statutul sau de «femeie singura». Iar clipele in care Hoffman zambeste, resemnat sau din toata inima te fac sa-l indragesti pe loc, din tot sufletul. E incredibil cum momentele lui de tacere fac mai mult decat 1000 de cuvinte recitate la repezeala de un alt actor.

Asa ca, cei doi isi iau ultima sansa, se bucura de ea, isi fac de cap ca doi adolescenti, fara sa stie sau sa le pese de ziua de maine. Pentru ca, pana la urma, despre asta e vorba cand vine vorba de dragoste. Chiar daca nu e la 20 de ani.

Enjoy!

Articol scris pentru www.filmblog.ro

Love Actually

Bianca — Mon, 12 Jan 2009 09:08:00 +0000

Cred ca era momentul sa imi iau inima in dinti si sa fac o recenzie a filmului meu preferat (cel putin de pana acum): Love Actually. Un film aparut in 2003 si care pana acum nu a reusit sa ma dezamageasca la nicio vizionare.

De obicei vad acest film de Craciun, la sfarsitul meselor interminabile cu prea multa mancare si galagie. Este ca o mica deconectare si o pastiluta de calm in tumultul zilelor de sarbatori. Anul acesta nu am facut exceptie si m-am gandit sa scriu aici despre el, cat inca imi este proaspat in minte.

Love Actually este poate, un film romantic. Dar iti lasa un gust dulce-amarui, real, proaspat, ca o gura de apa tonica. De asemenea, ca si Schweppes-ul, fie iti place, fie nu. Fie ramai placut impresionat, poate cu dorinta de a-l revedea, fie te intrebi de ce ti-ai irosit 2 ore jumatate din viata uitandu-te la el.

Despre ce este vorba? 8 povesti de dragoste, toate urmarite in acel moment delicat dinaintea Craciunului. 8 povesti de dragoste, 8 franturi de viata, 16 oameni cautandu-si un sens unul alaturi de celalalt. N-as vrea sa va povestesc “ce se intampla”. As vrea sa va spun ca este poate cel mai “real” film romantic pe care l-am vazut.

Presarat cu momente comice irezistibile (nu trebuie ratat Bill Nighy intr-o ipostaza cu totul indecenta, Hugh Grant etalandu-si talentele de dansator sau Alan Rickman pus fata in fata cu “goana dupa cadou”) si situatii in care nu stii daca sa razi sau sa plangi (Thomas Sangster, pustiul, ne ofera o perspectiva asupra dragostei la 11 ani), filmul etaleaza povesti de dragoste de toate felurile: dintre Primul Ministru si un angajat (o angajat-a, de fapt), dintre doi soti casatoriti de multa vreme, dintre alti doi soti proaspat casatoriti, dintre doi “actori”, dintre un englez si o portugheza, dintre un alt englez si mai multe fete din America, dintre un cantaret si managerul lui, dintre un baiat de 11 ani si o fata de 12. Toate acestea se intretaie, se influenteaza si ajung la un final greu de anticipat. Mesajul? Dragostea este pretutindeni, e suficient sa te opresti cateva secunde si sa o cauti din priviri. Cu siguranta iti va sari in ochi.

Dealtfel, scenele de la inceputul filmului au fost filmate chiar in aeroportul Heathrow timp de cateva saptamani. Ce dovada in plus ne mai trebuie oare?

Vizionare placuta!

Bonusuri: accentul british irezistibil, “All I want for Christmas is You” cantat de Tessa Niles, care ii da clasa lui Mariah Carey si multor altor “cantarete”. Ca trivia, va pot spune ca producatorii au fost nevoiti sa ii modifice vocea un pic pe calculator pentru ca suna “prea bine” si se asteptau ca publicul sa nu creada ca ea era cea care canta intr-adevar.