Actiunea este plasata in anii 20, dupa Primul Razboi Mondial (sau Marele Razboi), cand un tanar englez de “vita nobila”, John Whittaker, se intorce acasa insurat cu o americanca superba, dar total “necorespunzatoare” asteptarilor familiei sale. Interpretata fara gres de Jessica Biel (care imi pare ca promite din ce in ce mai mult), Larita Whittaker este frumoasa, desteapta, amuzanta, plina de farmec si cu neobisnuita meserie de “sofer de curse”. Veronica Whittaker, proaspata soacra, are un “cui” impotriva americanilor, cu atat mai mult cu cat acestia sunt de sex feminin, vopsiti blond si legati pe viata de unicul ei fiu. Astfel, de la prima intalnire si prima replica “Oh, you’re American”, se intelege ca relatia dintre cele doua nu va fi una prea relaxata.

In scena apare si tatal lui John, Jim, care, dupa ce s-a intors mai mult sau mai putin de buna voie acasa dupa Razboi, este complet detasat de viata sa de familie si de “drama” pe care sotia sa o traieste din cauza noii intruse. In mod interesant, este singurul care reuseste sa o inteleaga si sa se apropie de Larita. Surorile lui John, desi initial o admira pe Larita, devin furioase pe succesul in societate si naturaletea acesteia si refuza sa o accepte.

Chiar si John, sotul tanar si naiv, desi indragostit nebuneste de Larita, este prea timorat de propria mama si prea nestiutor pentru a-si spune punctul de vedere, cu atat mai putin pentru a-si apara sotia. Cum la intoarcerea acasa se intalneste cu cea care ar fi trebuit sa-i fie nevasta “de convenienta” si cu care s-a inteles intotdeauna bine, cam uita care ii este rolul ca nou cap de familie, domn si toate cele. Nu intelege de ce Larita doreste sa se mute intr-o casa “numai a lor”, de ce o deranjeaza vanatoarea de vulpi si cum de nu reuseste sa se inteleaga cu mama sa.

Desi nu este o comedie in sine, dat fiind ca ca pana la urma situatia efectiva este mai mult decat dramatica, filmul ofera cateva portii zdravene de ras in special in momentele in care Colin Firth, cu un umor englezesc impecabil scoate in evidenta absurdul si ironia scenei.

De remarcat si Kris Marshall, in rolul valetului “atotstiutor” Furber pe care il veti recunoaste probabil din Love Actually, unde joaca rolul englezului plecat pe taramuri americane pentru a cuceri domnisoarele de acolo cu accentul sau british irezistibil.

Per total, o comedie de moravuri, un film tragi-comic, un sfarsit neasteptat si cu totul “proaspat”. Recomand cu caldura, mi-era dor de un film atat de bun!