Posts Tagged ‘Liam Neeson’

13
Nov

Schindler’s List (The Movie)

   Posted by: admin    in Culture, Miscellaneous

schindlers-list-dvdcover1

Note: I specifically mentioned ‘the movie’, since I am planning to read the book very soon and I am sure I will want to post about that too.

There are fewer than 4000 Jews left alive in Poland today. There are more than 6000 descendants of the Schindler Jews.

Schindler’s List is one of the movies you have to see in a lifetime. Maybe more than once. It is an incredible film. It’s not very original, though. It’s about the Holocaust. The Jews. Auschwitz. Death of millions of people. But the way this movie is made…no other can compare to it. The fact that it is all black and white, with just a hint of colour now and then (to emphasize a particular red coat) gives it more depth. And the fact that great actors are in it, including the ever surprising Ralph Fiennes and the incomparable Liam Neeson just adds so much more to the movie as a whole.

The story? It’s the true story of Oskar Schindler (beautifully portrayed by Liam Neeson), a Czech born Nazi who sees the war as an opportunity for fast profit. He therefore hires Jews as cheap labour force for his factory in occupied Poland and aims to get as rich as possible. Time is passing by and the Jews are first evacuated from the ghetto in Krakow and sent to labour camps. A while later, Auschwitz concentration camp was established and thousands of Jews were gassed and incinerated afterwards, in an attempt of ‘race purification’.

But Oskar Schindler was different. He was a womanizer, a party man, he liked people to work for him and he liked making profit. However, he also had a heart. And when he saw the horrors that were happening around him, he thought his money could be put to better use. It is how he decided to ‘buy’ more than 1100 Jews from the Nazis as workers for his factory. He even promised to make ammunition instead of pots, but no decent missile ever came out of his factory. Together with his loyal accountant, a Jew himself (Ben Kingsley acts superbly in this role), they made a list of people who were to come to work for him instead of going to Auschwitz. The list, itself, was life.

The plot itself however is not the essence of this movie. Else way, there wouldn’t have been necessary 3 hours and 9 minutes of film. It’s all about the Holocaust: the terror, the pain, the merciless nazis. And this is where Ralph Fiennes comes into the movie. He portrays Amon Goeth, a commandant of the Nazi army, thirsty for blood and death, killing for his own pleasure, hating everything in relation to the Jews. He likes Schindler, develops a friendship with him, but never once does it occur to him that Oskar is trying to save the Jews instead of killing them. And here, Ralph Fiennes portrays one of the most loath-able characters ever. Cold, purely evil, Amon kills for pleasure. He adores the fact that he can kill anyone for no reason. He feels powerful through other people’s tragedies. He was, unfortunately, real.

There is more about this movie than the story of Oskar Schindler. There are the horrors of the Holocaust: the killing, the humiliation, the cruelty, the torture, the horrible feeling you get when you’re watching that all of this is true and once happened. That the extras that are being killed every few minutes actually portray real people that din nothing wrong except being in the wrong place, at the worst of times.

To see this movie, you need to prepare. You need to understand what you are about to witness, that one of history’s darkest periods will be revealed to you in its ugliest form. There is not much actual violence in the film. But there is no need. You can feel the horror and pain and desperation without seeing blood all over. You know it is there, there’s no need for them to show it.

To be honest, I think I would like to see this movie once more. Because somewhere in the back of my mind I am still hoping to understand why. It probably is pointless, I know. But one can only hope. And I also think we should all see this movie. It is there to remind us, to make us understand what huge mistakes were made and to teach us not to ever do them again.

I cannot end this review without mentioning Spielberg. Usually, I am not a fan of his work. But this is brilliant. Absolutely brilliant. The music (John Williams) and cinematography (Janusz Kaminski) are also works of art. Everything comes together wonderfully.

You can buy this movie on Amazon.co.uk.

Tags: , , , , , ,

2 Comments
10
Mar

Taken

   Posted by: admin    in Culture

 

 

OK, ca sa clarificam lucrurile de la inceput, va spun ca am vazut filmul in mare parte datorita faptului ca sunt fan Liam Neeson. Pe locul 2 a fost subiectul, pentru ca intotdeauna m-au fascinat oamenii legii care, desi iesiti de multa vreme la pensie, inca mai sunt in stare sa se bata cu 35 de asasini o data si sa scoata raspunsurile de la ei cu “forcepsul” apoi. Oh well, sa va spun mai bine ce-i de capul filmului astuia.

 

Liam Neeson il interpreteaza pe Bryan Mills, un fost agent SAS care s-a pensionat “anticipat” pentru a putea petrece mai mult timp alaturi de fiica sa pe care o neglijase din cauza job-ului solicitant. Cum se pare ca nici sotia nu a apreciat cat lipsea de acasa, a divortat si s-a recasatorit, desigur, cu un tip extrem, extrem, extrem de bogat. In fine. In prima scena a filmului il vedem pe Bryan cum ii cumpara fiicei sale mult iubite o statie de karaoke cu ocazia implinirii varstei de 17 ani. Il ambaleaza cum stie el mai frumos, se prezinta la noua resedinta a familiei si apuca sa vorbeasca putin cu Kim. Si cu fosta sotie, care nu mai este Lenny este Lenore (femeie serioasa, ce credeati?!), si pe mine una m-a enervat din primele secunde pana la sfarsitul filmului. Desi Kim se bucura mult de cadoul primit, uita de el in vreo 5 minute, pentru ca noul ei tatic ii luase, de ziua ei, un cal. Mda, un cal viu. Asa ca statia de karaoke nu mai avea mare farmec.

 

 

Bla bla, bietul Bryan e la pamant, isi vede in continuare de treaba, iar tocmai cand zicea ca face progrese in relatia cu Kim se trezeste ca domnisoara vrea sa plece la Paris cu o prietena. Desi e reticent in a-si da acordul, Lenore il asigura ca va fi bine, ca vor fi numai prin muzee, etc. Desi stabileste cateva reguli clare si incearca sa se asigure ca fetele vor fi in siguranta, descopera la aeroport ca preaiubita progenitura are de fapt in plan sa ii urmareasca pe U2 prin toata Europa. La concerte. Fain, asa-i? Din nou, fosta nevasta il calmeaza si ii explica ce safe vor fi ele la hotelurile de 5 stele unde aveau rezervari si cum isi face el atatea griji degeaba.

 

 

Dar cum ea probabil nu luase in calcul prostia extrema a prietenei lui Kim, Amanda, si nici naivitatea propriei fiice, fetele ajung in bucluc in primele 20 de minute de cand aterizeaza in Paris. Stau ele de vorba cu un presupus parizian, ii arata unde stau, ii spun ca sunt singure acasa si il indeamna sa vina sa le ia la o petrecere. Respectivul isi anunta “superiorii” si acestia vin sa le rapeasca pentru a face trafic de carne vie cu ele. Simple enough. Noroc cu bietul Bryan care vorbea la telefon cu fie-sa in momentul rapirii si apuca sa afle cateva informatii despre rapitori. Si apoi pleaca dupa ei. Interesant este ca un amic de-al lui de la SAS il informeaza ca respectivii traficanti albanezi obisnuiau sa ademeneasca fete din tarile Europei de Est (inclusiv Romania) promitandu-le joburi in Vest, pentru ca apoi sa le ia actele si sa le forteze sa se prostitueze (absolut adevarat, am citit destule pe tema asta). Se pare ca au fost nevoiti sa scada costurile (probabil din cauza crizei economice) si acum le rapeau direct ca sa nu se mai complice cu transportul.

 

 

De-aici o intreaga urmarire ca la carte, in care Neeson isi dovedeste skill-urile de spion/agent secret si ii cauta pe rapitori pana in gaura de sarpe. Desi eu personal as fi batut-o pe fosta nevasta (“Fa, proasto, ti-am zis eu ca nu e o idee buna?!”) pana as fi facut-o mov la fata, probabil de dragul vremurilor Xmen (e Jane, daca nu v-ati prins), el a lasat-o in durerea si prostia ei.

 

Per total un film bun, cu ceva clisee tipice pentru Hollywood si cateva femei extrem, extrem de tute, dar cu un Liam Neeson cum nu l-am mai vazut si caruia rolul i se potriveste manusa. Nu e super eroul care ii salveaza pe toti si primeste la sfarsit medalii, dar, pentru fiica sa, “I’ll tear down the Eiffel Tower if I have to!”.

 

 

Enjoy!
Nota: pentru cei carora le arata foaaarte familiar Kim si nu stiu de unde s-o ia, aflati ca este insasi Shannon din Lost (primul sezon) care are o (scurta) relatie cu Sayid si este impuscata din greseala de Ana Lucia. Se pare ca acum are 17 ani si e virgina din nou. Ah, movies…:)

Tags: ,

No Comments
12
Jan

Love Actually

   Posted by: admin    in Culture

Cred ca era momentul sa imi iau inima in dinti si sa fac o recenzie a filmului meu preferat (cel putin de pana acum): Love Actually. Un film aparut in 2003 si care pana acum nu a reusit sa ma dezamageasca la nicio vizionare. 

De obicei vad acest film de Craciun, la sfarsitul meselor interminabile cu prea multa mancare si galagie. Este ca o mica deconectare si o pastiluta de calm in tumultul zilelor de sarbatori. Anul acesta nu am facut exceptie si m-am gandit sa scriu aici despre el, cat inca imi este proaspat in minte.
Love Actually este poate, un film romantic. Dar iti lasa un gust dulce-amarui, real, proaspat, ca o gura de apa tonica. De asemenea, ca si Schweppes-ul, fie iti place, fie nu. Fie ramai placut impresionat, poate cu dorinta de a-l revedea, fie te intrebi de ce ti-ai irosit 2 ore jumatate din viata uitandu-te la el. 
Despre ce este vorba? 8 povesti de dragoste, toate urmarite in acel moment delicat dinaintea Craciunului. 8 povesti de dragoste, 8 franturi de viata, 16 oameni cautandu-si un sens unul alaturi de celalalt. N-as vrea sa va povestesc “ce se intampla”. As vrea sa va spun ca este poate cel mai “real” film romantic pe care l-am vazut. 
Presarat cu momente comice irezistibile (nu trebuie ratat Bill Nighy intr-o ipostaza cu totul indecenta, Hugh Grant etalandu-si talentele de dansator sau Alan Rickman pus fata in fata cu “goana dupa cadou”) si situatii in care nu stii daca sa razi sau sa plangi (Thomas Sangster, pustiul, ne ofera o perspectiva asupra dragostei la 11 ani), filmul etaleaza povesti de dragoste de toate felurile: dintre Primul Ministru si un angajat (o angajat-a, de fapt), dintre doi soti casatoriti de multa vreme, dintre alti doi soti proaspat casatoriti, dintre doi “actori”, dintre un englez si o portugheza, dintre un alt englez si mai multe fete din America, dintre un cantaret si managerul lui, dintre un baiat de 11 ani si o fata de 12. Toate acestea se intretaie, se influenteaza si ajung la un final greu de anticipat. Mesajul? Dragostea este pretutindeni, e suficient sa te opresti cateva secunde si sa o cauti din priviri. Cu siguranta iti va sari in ochi.

Dealtfel, scenele de la inceputul filmului au fost filmate chiar in aeroportul Heathrow timp de cateva saptamani. Ce dovada in plus ne mai trebuie oare?
Vizionare placuta!  
Bonusuri: accentul british irezistibil, “All I want for Christmas is You” cantat de Tessa Niles, care ii da clasa lui Mariah Carey si multor altor “cantarete”. Ca trivia, va pot spune ca producatorii au fost nevoiti sa ii modifice vocea un pic pe calculator pentru ca suna “prea bine” si se asteptau ca publicul sa nu creada ca ea era cea care canta intr-adevar.

Tags: , , , , ,

3 Comments
Back to top