M-am bucurat sa vad in sfarsit un om mare in Romania. Un om despre care sa pot spune cu mandrie ca e “din neamul meu”. Un om care, desi joaca de 70 (saptezeci) de ani in teatrul romanesc si are o varsta la care multi abia isi mai amintesc ce au mancat la micul dejun, este in stare sa sustina un monolog de 2 ore si mai bine, sa faca o sala intreaga sa-l aplaude la final cu dragoste si lacrimi in ochi. 

La sfarsit, in holul teatrului se vindeau 1000 de exemplare dintr-un manuscris al domnului Beligan, “note de insomniac”. Sunt doar 1000 de exemplare cu totul, avand fiecare un numar de serie si autograful original al actorului. Nu stiu daca s-au vandut toate aseara. Daca aveti cu ce si de unde, merita investitia. Ar trebui poate sa spun ca, judecand dupa coperta, nu-ti vine sa dai 100 ron. Din pacate cei de la tipografie nu au fost extrem de inspirati si cartea arata ca un manual ieftin. Dar cand deschizi prima pagina si vezi autograful, parca parca te mai gandesti.

N-am idee daca se va rejuca aceasta “piesa”. Nu stiu daca domnul Beligan ne va mai face onoarea sa-si depene sub ochii nostri poate cele mai interesante aspecte ale vietii sale. Dar daca o va face, va recomand cu caldura sa mergeti, poate numai si pentru a putea spune apoi ca ati avut ocazia sa vedeti un mare actor dand reprezentatia vietii sale.   

P.S. Tocmai am observat ca am repetat mare de foarte multe ori. Nu-mi pare deloc rau.