Da, Pacientul Englez. Da, abia acum l-am vazut. Da, stiu ca e din 1996 filmul. Mai bine mai tarziu decat niciodata, nu?

Presupunand ca nu toata lumea in afara de mine a vazut pelicula sus-numita, am decis sa-i fac un review micut, acolo, sa se stie ca merita. Sa se stie ca n-a primit Oscaruri degeaba.
Sa incep cu inceputul (sau, mai exact, sfarsitul?!). Contele Laszlo de Almasy este un cartograf de origine maghiara, care are un accident de avion in desertul african, ajungand desfigurat, cu arsuri multiple pe mai toata suprafata corpului, in grija unei asistente de razboi, Hana. Aceasta are propria ei poveste, propriile temeri, caci soarta pare sa-i ia toate persoanele pe care le iubeste.

Astfel, ea decide sa se separe de caravana din care facea parte si sa se dedice ingrijirii “pacientului englez”, aflat oricum aproape de sfarsit. Ea se adaposteste intr-o veche biserica (vila parasita?!) din Italia si isi continua cu devotament misiunea de a-i face contelui ultimele zile cat mai placute.

Filmul insa se concentreaza de fapt pe viata cu totul speciala a contelui maghiar. Spre sfarsitul anilor ‘30, acesta era unul din conducatorii unei expeditii arheologice si cartografice a “Royal Geographical Society”, alaturi de Madox, camaradul sau englez. Lor li se alatura cuplul britanic format din Geoffrey si Katherine Clifton, recent casatoriti si dispusi sa ofere sponsorizare si ajutor grupului. Pe parcurs, Almasy dezvolta o pasiune pentru stilata Katherine, care, la randul ei, ii raspunde cu aceleasi sentimente. Se naste o idila intre cei doi care, desi sunt constienti de cat este de gresit, pe atat sunt de incapabili sa o sfarseasca.

Intre timp, la manastire apar alte personaje: un locotenent britanico-indian (da, e Sayid!) si Caravaggio, un narcoman care descopera ca a gasit aici nu doar o noua sursa de morfina, ci si un potential vinovat pentru soarta tragica pe care a indurat-o cu ani in urma, intr-o interogare a Nazistilor.

Filmul este unul lung (162 min) si trebuie rabdare pentru a te obisnui cu ritmul sau lent, poate specific mediului in care se desfasoara poeste de dragoste, in Africa. Va recomand sa va faceti timp sa-l vedeti de la cap la coada intr-o singura vizionare si nu sa-l fragmentati, ca mine, in 3. Se pierde mult din emotia si suspansul care se acumuleaza foarte incet, pe parcursul desfasurarii actiunii. Astfel, si sfarsitul va avea un cu totul alt impact.

Ma uit inapoi si nu sunt neaparat multumita de review-ul meu. Poate e un film prea bun pentru a fi sintetizat in cateva cuvinte. Poate nu stiu sa exprim tot ce poate insemna filmul asta. Dar sunt atatea concluzii de tras, atatea adevaruri ale firii umane descrise incat e mare, mare pacat sa nu-l vedeti. Cu siguranta va va afecta modul de a privi lumea…macar un pic.
Si, daca nu v-am convins eu, ar trebui sa o faca cei trei mari actori (Ralph Fiennes, Colin Firth, Kristin Scott Thomas) care se intrec pe ei insisi in a portretiza niste personaje cu adevarat de neuitat.

Almásy: I am a just a bit of toast, my friend.

The English Patient

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *