Vă anunţ cu voioşie căci mâine plec din ţară. Dacă veţi simţi ceva vibrând în sufletu-vă, va fi pentru că voi fi trântit uşa după mine. Aşa e, am să sting şi lumina când ies. Viaţa e grea, obişnuiţi-vă de mici cu întunericul. Să nu uit să trag şi apa, aşa e frumos. Ce ziceam? Da. Plec.

Plănuiesc să deturnez avionul şi să aterizez pe o insulă pustie (nu, nu vă spun care), unde mă voi proclama dictator peste toate bietele creaturi care se vor fi nimerit pe insulă sau în avion. Voi fi un dictator excentric, ipocrit, nemilos şi fără scrupule, dar sincer, drept şi bun. Nu încercaţi să-mi dejucaţi planul căci este foarte bine pus la virgulă. Până în ultimele nimicuri. Muncesc la el de fix un an. Şi două zile. Nu vă rămâne decât să rămâneţi aici.

Vă pup pe frunţi, obraji şi ce-ţi mai avea de pupat şi ne vedem la următoarea apocalipsă. Vă rog să plângeţi după mine. Amar să plângeţi. Ca să am motiv să nu-mi pese. Nu, nu vă las nimic, iau totul cu mine.

Au revoir