Cu chiu, cu vai, şontâc, şontâc, nea Nelu-şi scoborî integritatea siluită până la papuc, zicându-şi că i-o da o talpă cum alta nu s-o mai văzut, de să ajungă cât mai iute-n coşmelia lui, să-şi ostoie durerea-n fund. Urâtă treabă, îşi zise înciudat, tot repetând în gând pomposul nume: Proctolog.

‒ Vasile, să nu dea sfântu să cunoşti tu iadul pe pământ!

‒ Ce iad, nea Nelu? Unde?

‒ Cum unde, mă? N-ai priceput nimica? Păi în popou meu, mă! Ţi-am zîs că cioara-şi împlântase-acol un deşt cât sucitoru de îl ţine Măriuţa-n şpaiţ, o zis „perfect” şi o plecat! Perfect, ha? Ia să-i îndes eu perfecţiunea-n…

‒ Şi cum îi, nene? Ai prost tată?

‒ Bă, toţi avem, deşteptăciune, prost era tac-tu şi mototol eşti tu! Baiu la mine-i că o rujinit!

‒ Păi unge-o cu-n rachiu, nea Nelu! Trăieşti şi mult, şi bine! Dai a zii, cu papucu ce păţişi?

‒ Aaaaşa, că mi-ai furat ideea! No! Când să mă sui io-n troşcoletă, ciuciu, un ţurţurel mi-o tot poza. Aşa c-am strâns din dinţi, să uit necazul dintre buci şi m-am apropiat mieros, amabil, să-l întreb: „Îi veche, încă fuge precum o iapă pe câmpii, cară, nu suge mult, are revizia la zi, îţi… place? Că de ne înţelegem, io ţi-o vând!”…

‒ Şi ce-o zîs, te scapă de mârţoagă?

‒ Ce să mă scape, mă? Să vezi tu daravelă!

‒ Păi?

‒ Păi cică mă întreabă dacă sunt handicapat… Mi s-o suit tot sângele la cap! I-am zîs: „Păi mă limbric, io-s om bătrân şi tu-ţi baţi joc? Uite acu-ţi ard o biciuşcă pe spinare, ia stai s-o scot din spate, să te-alint!”

‒ Şi? S-o Calmat? S-o potolit?

‒ Un drac, începe el să îmi recite-o poezea, că n-am parcat cum trebuie. Da i-am tăiat-o scurt: „Bă ţâcă, vezi pictura pe-asfalt? E cărucior acolo desenat? Este! No! Io am oprit şi la cumpărături, numa căruţu nu-l mai am, că l-am lăsat la prăvălie! Că de-l aveam, zău ţi-l trânteam în cap!”

‒ No şi s-o dumirit că tu-ai vinit la şoping?

‒ Nu, mă, era ţăran, i-am explicat eu ca la prost, el insista să îi arăt nuş ce carnet că îs handicapat. Aşa m-o scociorât de tare, că eram gata-gata să-l apuc de guler, să-l zvârl într-un canal, da îngeru m-o luminat, că parc-o voce mi-o şoptit: „Mă Nelu, tu eşti băiat deştept şi ăla e un prost. De îl pocneşti, tot tăntălău rămâne, n-o să-l întorci! Te doare-n dos, acas te-aşteapt-un papricaş, dă-l dracu de pungaş!”

‒ Şi l-ai… lăsat?

‒ Mda, l-am iertat, tu ştii că-s bun creştin, de merg în fiecare sărbătoare la beserică. Mi-am zis să fac o faptă bună, aşa că l-am băgat în mă-sa, m-am cocoţat cu grijă în papuc, mi-am pus o pernă sub dureri şi am plecat!

Mă doare-n papuc. Dacia papuc…