Sunt unele lucruri pe care, oricât te-ai strădui, nu le poţi albi cu o găleată de var. Atât de uşor de dresat, din calici ageamii ne-am preschimbat în milogi.

Cred că la început, cei ce nu ne ştiau erau derutaţi de prostituţia asta a mâinii întinse: credeau că stă aşa gata s-ajute, pe când ea se-ncovoia ca să ceară oricând ajutor. Dar acum ne ştiu toţi de milogi, ne-am consolidat reputaţia cu o consecvenţă ce face gelos orice porc la Ignat. Iar milogeala convivilor a devenit un soi de impotenţă de patrimoniu, un silogism patentat.

Dar ne tratăm cu ignoranţă şi ne aciuăm în Istorie, ameţindu-ne consumist şi naiv că am scris, chiar am schimbat mersul ei, când i-am prins pe câţiva la înghesuială şi le-am aruncat, evaziv, un munte de pietre în cap.

Ne-a crescut unghia mare, la degetul mic. Zâmbim mulţumiţi: supravieţuim, milogi prin vocaţie, milogi de serviciu. Însă cum? Ah, da, asistat…

Milogi de serviciu