Mai nou, când sunt în baie, aud viori.

Mă frământă de ceva timp o întrebare, încât nu pot dormi nopţile. Zilele, nici atât. Iată-v-o: Cum se înţeleg un surdo-mut şi un orb? Cred că pot să spun, fără să exagerez, că e sportul extrem (sau sângeros) al comunicării. Sau Everestul ei. Orbul nu vede ce gesticulează mutu’ ca disperatu’, iar surdo-mutul n-aude ce zbiară chioru’ ca bezmeticul. Ar putea, teoretic, să citească pe buzele orbului, dar ce folos, că one-way communication nu-i communication deloc. Da, doamnelor şi domnişoarelor? Mbuun. Că, de fapt, aici voiam să ajung. Şi-acu c-am ajuns, mergem mai departe.

Ce-au femeile cu medicamentele? Voi pricepeţi? Ce-aveţi, dragelor? Zici că toate v-aţi ratat cariera. De parcă toate aţi vrut să vă faceţi doctori, dar viaţa v-a cărat copitele şi lăbuţele pe alte meleaguri. Cum te doare ceva, cum te întreabă ce simptome ai şi-ţi pun diagnostic. Iar după diagnostic vine ploaia de medicamente. Şi ştiu ele tot felul de medicamente, de care eu n-am auzit veci. Iar dacă auzeam de ele, aş fi zis că nu există aşa cuvinte. Şi nu ştiu doar denumirile, ci şi la ce foloseşte sau la ce nici-prin-cap-să-nu-ţi-treacă-că-ar-folosi fiecare. Şi le şi place că ştiu toate mizeriile astea. Le dă un sentiment de control asupra bărbatului. Că, de fapt, aici voiam să ajung. Şi-acu c-am ajuns, mergem mai departe.

Omeneşte