Cursă specială

Pe mine sintagma asta m-a făcut întotdeauna să râd, mai ales că mă ducea cu gândul la câte-un autobuz de-ăla de ţară, cu plasă în-gri-jită sus la bagaje, cu tapiţerie musai gri-zonată şi cu un şofer de-ăla de te întâmpină de pe prima scară cu câte o gri-masă de n-ai cum să vezi, miop de ai fi, la vie en

Mă doare-n papuc. Dacia papuc…

Cu chiu, cu vai, şontâc, şontâc, nea Nelu-şi scoborî integritatea siluită până la papuc, zicându-şi că i-o da o talpă cum alta nu s-o mai văzut, de să ajungă cât mai iute-n coşmelia lui, să-şi ostoie durerea-n fund. Urâtă treabă, îşi zise înciudat, tot repetând în gând pomposul nume: Proctolog. ‒ Vasile, să nu dea sfântu să cunoşti tu iadul

Recurs la Evidenţa-Sa

Nu mă pricep s-alcătuiesc o pledoarie. Şi-apoi, prea văd în orice orizont atâţia scribi preţioşi, ce-şi picură cu patos importanţa, din vârfuri de stilou subţire. Eu cred că liniştesc, nu zdruncin rama tabloului de catifea. E drept, nu-l am pe je ne sais quoi inoculat în strune, şi-atunci când cânt, eu nu mă-nchin decât la Evidenţa-Sa. Ştiu, mi s-a spus:

Milogi de serviciu

Sunt unele lucruri pe care, oricât te-ai strădui, nu le poţi albi cu o găleată de var. Atât de uşor de dresat, din calici ageamii ne-am preschimbat în milogi. Cred că la început, cei ce nu ne ştiau erau derutaţi de prostituţia asta a mâinii întinse: credeau că stă aşa gata s-ajute, pe când ea se-ncovoia ca să ceară oricând

Un nod din lut

Eu sunt un fan al nodului, chiar şi-al aceluia dintâi, ombilical, un fel de vot de blam dat persistenţei în fără-de-sfârşire. De fapt, cu toţii evoluăm, chiar de la naştere, sub zodia-i meticuloasă, adesea epică, ori hazardată câteodată, spre un dez-nodământ precum un soi de abdicare-n faţa repetabilului gest de-a prinde între braţele-i captive, în zadar, deşertăciunea. De obicei, nu

Un obsedat

– Aşa îi lumea asta, bă Vasi, ala bala! Mişună tăte, te zăpăcesc, da nu-s la locu lor! – Se zice alandala! Te-ai ramolit, nea Nelu! Eşti gata, azi mâine-ţi cântă la căminu cultural fanfara…Pe drugă ai vinit, pe dude te-ai tăt dus! – Las că te văz pe tine, la anii mei! Tu-oi fluiera, când te-oi spăla pe dinţi!

Stand by me

Nu sunt spectaculos. Niciodată n-am fost. De aceea, cred că rostul echilibrului în viaţă nu e acrobaţia, ci mersu-nainte. De obicei, lucrul ăsta-l descoperi abia după ce, măcar o singură dată, neatent, ai căzut. Atunci te ridici, cu genunchii zdreliţi, uneori şi cu o frunză ascuţită înfiptă în palmă şi realizezi că nu jongleriile sau eschivele te-au adus până aici,ci

Alergătorul

Mi-e teamă, adesea, că cel mai rău păcătuim când, conştient, nu ne-acordăm răgazul de-a fi fericiţi, de a zâmbi pe de-a întregul. Din când în când, privim lumea-ntre două gâfâieli scurte şi ele şi ne mulţumim cu senzaţia că am filosofat, pentru astăzi, destul. Şi parcă toate, şi oameni, şi lucruri, şi gesturi, şi vorbe, şi posturi, chiar şi săruturi,

Eternul (bolnav) feminin

Există destui bărbaţi care-şi închipuie că a cuceri o femeie e ca o goană nebună după un şampon la reducere. Cu cât e mai naivă, cu atât e mai bine, cu cât e mai vulgară, cu atât e mai uşor… Eu pe ăştia i-aş trimite să se-ntâlnească în parcul cu rulote. Ei nu vor putea mirosi niciodată trandafirii încălţaţi în