Când şi-a făurit constituţia, România s-a comportat precum un student tembel şi leneş. Nu doar că a copiat (căpiat?), dar a copiat atât de la colegul din faţă, cât şi de la cei din lateral. De fapt, a copiat chiar şi de la cel din spate. Şi-n avântul ei de-a isprăvi cât mai repede, ca să iasă la ţigară, nici n-a observat că ăia din lateral aveau alt subiect, alte cerinţe. Dacă nu lua una după ceafă de la vecinul din spate, ar fi copiat chiar şi numele colegului din stânga.

Iar când am revizuit-o (pe ea, pe Constituţie), ne-am comportat iar ca un student, tot cretinel, dar în an terminal deja: am luat un referat mai vechi, de prin anul I, l-am modificat pe ici, pe colo, să nu bată la ochi şi l-am trimis pe mail profului, cu 2 minute înainte să expire deadline-ul şi-am promovat examenul la mustaţă. Aşa sistem constituţional avem. Varză.

Orice student de la o facultate de profil află încă din primul an că, din acest punct de vedere, suntem o struţo-cămilă. Auzi una: suntem o republică parlamentară, dar cu preşedinte ales sau o republică semi-către-sfert prezidenţială. Auzi două: executivul e bicefal: premier/guvern + preşedinte. Suntem o ciudăţenie. Nici aşa, nici aşa. Nu-i parlamentară (UK), că noi avem preşedinte ales; nu-i nici prezidenţială (USA), că preşedintele nu conduce guvernul şi nu-i nici semi-prezidenţială (Franţa), că preşedintele nostru e mai slab (era să scriu handicapat) ca al lor (preşedintele = instituţia prezidenţială, nu omul, să ne înţelegem).

De-aia e haos, că la noi puterea nu e împărţită (divizată) între ramuri, ci împrăştiată între ele. Lucrurile ar trebui simplificate. Personal, mi-ar plăcea o republică parlamentară, ar fi minunat, dar nu-i posibil, nu se împacă cu românul. Încă, deocamdată. Deci ideal pentru noi ar fi o republică prezidenţială: preşedintele ar fi ales de popor, prin vot, şi ar conduce guvernul. N-am mai avea premier. Legislativ=parlamentul, executiv=guvern, condus de preşedinte. Simplu, nu?

Ai ştii pe cine să tragi la răspundere. Aşa cum e acum, românii (ăi mulţi) îşi pun speranţele în preşedinte, care n-are nici o treabă cu politicile guvernamentale, cu economia, pensiile ori salariile. Dar noi vrem tătuc. Atât parlamentul, cât şi preşedintele ar avea aceeaşi legitimitate (fiind cu toţi aleşi prin vot) şi, mai important chiar, puteri egale, la vedere, transparent (spun asta, pentru că preşedintele are puteri, atribute, pârghii foarte importante şi-n actualul sistem, deşi n-ar trebui). Sistemul s-ar echilibra.

Struţo cămila