În ziua-n care ai să-mi spui că tu nu mai aştepţi nimic, voi şti că te-ai oprit din căutări, nu pentru c-ai fi terminat, nu pentru c-ai fi obosit, ci doar pentru că n-ai aflat nicicum acel ceva sau cineva, cu care-ai fi putut să umpli golul cel mai nou în calea ta ivit.

Căci fiecare gol îşi are-un plin al lui, sortit, predestinat, acelaşi orişicând. Aşa că mă întreb ce e păcat: să-ţi mângâi golul, fără să-l umpli cu adevărat, cu-n plin pastişă, surogat, sau să păşeşti prin timp cu golu-ţi dezgolit?

Sunt găunos, văd bine asta zi de zi, încep să mă cunosc pe mine şi pentru-ntâia oară înţeleg că dintre-atâtea goluri, cel care mie-mi pare cel mai greu, ţie ţi-e plinul ce ţi-ar sta firesc şi-atât de bine…

Sunt gol de mine, plin de tine. Scriu. Visez. Iubesc…

Sunt gol spre găunos