– Aşa îi lumea asta, bă Vasi, ala bala! Mişună tăte, te zăpăcesc, da nu-s la locu lor!

– Se zice alandala! Te-ai ramolit, nea Nelu! Eşti gata, azi mâine-ţi cântă la căminu cultural fanfara…Pe drugă ai vinit, pe dude te-ai tăt dus!

– Las că te văz pe tine, la anii mei! Tu-oi fluiera, când te-oi spăla pe dinţi! Fir-ai al dracu de mucos şi tupeist! Ia hai să-ţi zîc, până ne stingem gâtu cu-n jinars, ce pacoste de zi păţişi!

– No hai, deşartă sacu, moşule!

– Păi ştii şi tu că zilele trecute o trebuit să merg la-mpărăţie, da nu ţi-am spus de ce…

– Păi?

– Păi taci să zic sau ba? Păduche! No! Tu ştii c-atunci când vine vorba de lucrurile grele, îs responsabil, nu mă dau pe şagă. M-am pus devreme sara-n pat, mâncat, băut, culcat, şi m-am sculat cu noaptea-n cap. M-am bărbierit, mi-am pus cămaşa albă şi laibărul de lână, plângea cocoşul înciudat, că când s-o deşteptat, mandea ieşea deja pe uliţă, în sat.

– Păi şi cu ce te-oi dus, cu ghezeşu?

– Ba nu, cu ăla să meri tu unde-oi vrea, mai iute-ajung pe jos în rai, decât aşa! Mi-am luat păpucu, ca boierii, ce crezi mata? L-am pregătit, l-am periat şi l-am spălat, să nu miroasă-a guiţat! Şi-am mers înceeeet: cine ajunge primu-n intersecţie are prioritate. Să n-am năcaz, că timp aveam eu berechet, abia la doişpe trebuia să mă-nfiinţez…

– Unde?

– Bă! Iar te-o apucat? Taci dracului şi-ascultă! Acolo, la oraş, nu-i ca aici, cum îi la noi, totu îi strâmt, n-ai un’ parca, mare beliş! Am dat io cu papucu cam vreo şepte ture-n jur la coşmelia unde trebuia s-ajung, tot aşteptând să plece-n mă-sa cineva… Aveam şi de făcut cumpărături, timp mai era, aşa că am parcat cu legea-n palmă şi sub roţi, atent la semn, pe locu ăla ce avea desen cu cărucior pentru cumpărături, aproape la şosea.

– Şi un te-ai dus până la urmă?

– La doftor, mă! Ţi-am zis că picur eu cam des de-o vreme noaptea! Daaaa… ăia îs barbari, nu mă mai duc, şi-amu îl simt!

– Pe cine, nenea Nelu? Ce?

– Deştu în cur, bă Vasi! Că o venit un negru obsedat cu deştu gros, pe fugă, m-o pus să-mi dau nădragii jos şi jvânc, fără s-apuc să trag măcar o gură de-oxigen în piept, de-ncurajare, direct în dosul meu! Şi cică să tuşesc! Păi am tuşit o dată de s-o cutremurat, că şi l-o tras degrabă-afar şi-o zis că nu e cazu să mă dau de ceasu morţii şi-o plecat. No zii şi tu, ăsta-i lucru… curat?

– Văleu, nea Nelu! Te superi dacă mă ridic?

– Ba nu, că mă ridic şi io, că parcă tăte scaunele au un deget de atuncea! Şi când să sui io necăjit, afară, în papuc, un trepăduş scria ceva şi mi-l poza…

Un obsedat