Suntem un popor verbal prin excelenţă, adică vorbim mult şi, de cele mai multe ori, aruncăm vorbe-n vânt. Verbul nu ne caracterizează nicidecum, însă paradoxal, suntem un popor veşnic la diateza pasivă…

Făuritori de minciuni, devoratori de vise spulberate, vampiri bătrâni au îmbrăcat azi blănuri de zimbri. Risipiţi în cele patru zări ale patriei, progeniturile acestea acefale, inculte, cu creieraşul stâlcit de frig şi de prostie pozează-n disidenţi, în vitregiţi ai soartei, eroi moderni cu acte-n regulă, europeni cu vize de intrare în Europa, în aproapele lor chiar, în memoria, conştiinţa şi intimitatea acestuia, pe care le violează fără urme de pudoare.

Ne zbatem de ani buni să ieşim din mocirla mediocrităţii, în care suntem plasaţi de lumea bună, cum se spune, în principal ca urmare a unei molime căreia-i cădem pradă precum muştele, şi anume pasivitatea. Ne caracterizează de minune interjecţia sau onomatopeea, care trădează, de la mirare şi ranchiună, de la revoltă şi compătimire, până la ternul dispreţ al celor care au de-a face cu tarele congenitale ale românismului, cu veşnica lui ipostază de prosternare.

Din punct de vedere chinologic, că tot ne încântă de-o vreme asumarea rolului de câine de pază al democraţiei pe la mama dracului, prin Somalia sau Angola, facem parte dintre acele rase ciudate care, eliberate de zgarda cu zimţi care să le rănească la fiecare tresărire grumazul, devin un soi de pudeli în stare de mizerie, umblând bezmetici şi schelălăind grozav în căutarea unui stăpân.

Oricum, între ţările injectate în numele unui edificiu ideologic putred cu marxism-leninism, în România s-a crezut cel mai puţin în comunism, dar s-a făcut cel mai mult rău în numele lui.

Istoria este una şi aceeaşi, fiecare în felul lui crezând că îşi face datoria faţă de ea. În fapt însă, nu prea contează cât anume reprezintă istoria pentru tine, ci mult mai important mi se pare a fi cât de mult contezi tu pentru ea. În mijlocul adierilor de Marlboro, Chanel şi Johnny Walker, hipnotizaţi de priviri sfidătoare, saşii, arogante, frivole, ca-ntrun sevraj, putem striga, urla, ţopăi, protesta, înnebuni, târându-ne până la cota următoare, un fel de viaţă în rate…

Un popor la diateza pasivă